Raportul unui magistrat, care a investigat pentru prima dată cazul, afirmă că intervenția supranaturală a sorei Rita Montella este plauzibilă. Călugărița augustiniană a susținut că a deviat, prin bilocație și împreună cu Fecioara Maria, brațul lui Ali Agca în timp ce trăgea pentru a-l ucide pe Ioan Paul al II-lea, pe 13 mai, cu 40 de ani în urmă.
13 mai 1981, ora 17:17. Roma, Piața Sfântul Petru. Dar și Fatima. Și Santa Croce sull'Arno. Acestea sunt coordonatele spațiu-timp ale atacului epocal al lui Ali Agca asupra Sfântului Ioan Paul al II-lea, de la care au trecut patruzeci de ani. Roma este evidentă, Fatima poate fi înțeleasă, având în vedere coincidența datei și afirmația explicită a Papei polonez, când a recunoscut că „o mână a apăsat pe trăgaci, o altă mână maternă a deviat traiectoria glonțului”.
Dar Santa Croce sull'Arno? Călugărița augustiniană Sora Rita Montella, originară din Cèrcola, în provincia Napoli, se afla în mănăstirea care fusese întemeiată de fericita Cristiana Menabuoi la sfârșitul secolului al XIII-lea. Și acolo a rămas „închisă” până în 1992, anul morții sale. Această călugăriță de clauzură, de când era tânără, s-a întâlnit cu Padre Pio, care a mers să o viziteze în felul său, adică prinbilocație. Sora Rita avea și ea darul bilocației. Ca atunci când a mers la cardinalul Mindszenty, aflat în închisoare. Directorul ei spiritual, părintele Teofilo Dal Pozzo, a vrut să o pună la încercare; acesta i-a întins sorei Rita o carte poștală cu o imagine a Fecioarei Maria și i-a spus să-i ceară cardinalului să scrie un salut adresat Sfântului Părinte. În noaptea de 26 mai 1949, sora Rita a mers prin bilocație la cardinalul maghiar și s-a întors cu cartea poștală. Pe spatele ei era inscripția: “Deo gratias… me benedic. Additissimus filius Joseph Mindszenty. XXVI-V-MCMXLIX”. Cartea poștală fiind trimisă imediat Papei Pius al XII-lea.
Cu toate acestea, bilocația care ne interesează în această a patruzecea aniversare a atacului este alta. Părintele Franco D'Anastasio, care cunoștea fenomenele extraordinare ale sorei Rita încă din 1957, a scris o declarație contrasemnată de notarul Luigi Napolitano și a trimis-o în 2006 cardinalului Stanisław Jan Dziwisz: „Cu ocazia unei întâlniri la sfârșitul anului 1981, noi ne-am trezit vorbind [cu sora Rita, nota editorului] despre atacul asupra Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea și sora Rita mi-a mărturisit: „Fecioara Maria și cu mine am deviat cu mâinile noastre pe cea a atacatorului Papei”. Sora Rita se referea la un fenomen care, după părerea mea personală, poate fi definit ca bilocație”».
Acum, pentru prima dată, conținutul acestei declarații a făcut obiectul unei anchete efectuate de magistratul Giancarlo Massei, din 2011 președinte al Secției penale a Curții de Apel și a Curții Asize de Apel din Perugia. Massei, la cererea părintelui Fabiano Montanaro, care se ocupă de strângerea de materiale despre viața surorii Rita pentru a face cunoscută această mare călugăriță din secolul trecut, a ajuns să concluzioneze fiabilitatea acestei intervenții extraordinare. Într-un document, pe care l-a completat în noiembrie 2020, inclus în dosarul editat de însuși părintele Montanaro sunt evidențiate câteva constatări importante.
„În momentul în care a avut loc confidența (la sfârșitul anului 1981) prima sentință fusese deja emisă, cea din iulie 1981 prin care Ali Agca a fost condamnat la închisoare pe viață și în acea pedeapsă nu se menționa impedimentele pe care Ali Agca le-ar fi avut în timp ce trase acele gloanțe mortale împotriva Papei; nici procedurile de investigație sau de judecată nu au arătat nicio declarație cu care Ali Agca raportase că suferise un anumit impediment în a continua să tragă împotriva Papei». Încrederea pe care sora Rita i-a acordat-o părintelui D’Anastasio a fost, prin urmare, din toate punctele de vedere o „premieră”: nimeni la acea vreme nu a emis ipoteza unei intervenții externe asupra trăgătorului, nici măcar Agca. „A fost raportată o împrejurare complet necunoscută la acea vreme - continuă Massei -, niciodată povestită de alții sau doar ipotezată. Evenimentul până atunci era relatat așa cum a avut loc și atrăsese atenția lumii întregi (Papa fusese lovit în mod mortal de cel care îl împușcase cu precizie ). Afirmația Sorei Rita părea să contrazică și să nege».
Abia pe 22 decembrie 1982, Ali Agca a început să vorbească de cineva care îl ținuse de braț, împiedicându-l să finalizeze cu succes intenția de a-l ucide pe Papa: „În ceea ce privește ziua ...totul era pentru reușită, dar nu s-a întâmplat conform previziunilor, mai ales pentru că, după ce am tras al doilea foc, a fost cineva care m-a smâcit violent și, astfel, m-a împiedicat să lovesc în continuare ținta». Chiar și când Ioan Paul al II-lea, pe 27 decembrie 1983, a mers să-l viziteze pe Agca în închisoarea Rebibbia, „lupul cenușiu” i-a mărturisit că încă nu înțelege cum de nu a murit.
În interogatoriul din 17 octombrie 1983, Agca a mai precizat că i-ar fi plăcut să tragă mai multe focuri, dar nu a fost posibil „pentru că oamenii care erau lângă mine au avut ocazia să-și dea seama de comportamentul meu și m-au tras cu mâna de brațul în care am ținut pistolul. Era brațul drept.
Agca nu ar fi putut ști despre revelația surorii Rita Montella, deoarece părintele Anastasio a făcut-o cunoscută abia după moartea ei (1992), așa cum a cerut călugărița în mod explicit. Nici nu a fost posibil ca asasinul să o fi inventat, deoarece pentru el, condamnat deja la închisoare pe viață în iulie 1981, mărturisirea că ar fi vrut să tragă mai multe focuri ar fi constituit o circumstanță agravantă, nu un factor atenuant.
În lumina acestor declarații și a rapoartelor de expertiză făcute asupra armei de foc folosite de Agca de către agentul de Siguranță Publică Giannone Rosario (arma era nouă și bine întreținută; blocajul constatat a fost atribuit exclusiv impactului suferit din exterior). Dr. Massei a reușit să concluzioneze că «este, prin urmare, sigur, așa cum se afirmă și în sentința nr. 20/86 a Curții de Asize din Roma, emisă la 26.3.1986, că Alì Agca a tras doar 2 focuri și nu cele 5 sau 6 pe care ar fi trebuit să le tragă; și este sigur că el nu a mai putut trage asupra Papei, din cauza intervenției decisive, energice și violente pe care cineva a avut-o în acel moment, salvând astfel viața Papei Ioan Paul al II-lea".
Prin urmare, intervenția acelui „cineva” este confirmată. Dar identitatea lui? De ani de zile s-a presupus că brațul lui Agca a fost ținut de o anumită soră Lucia Giudici, care era prezentă în acea zi lângă atacator. Ipoteză adoptată și de judecătorii Curții de Asize de la Roma în sentința din 26 martie 1986, care, afirmă Massei, „s-a dovedit a fi în mod clar greșită”. Cu toate acestea, în acele 1200 de pagini ale dosarului există considerații importante, care contrazic această identificare și se deschide calea spre ipoteze supranaturale.
În declarațiile făcute de sora Lucy în timpul interogatoriului acordat P.M. Luciano Infelisi, ea afirmase că Agca, după ce a tras cele două gloanțe care l-au lovit pe Papa, «cu pistolul în mână îndreptându-l spre trecători, a încercat să scape. Am apucat gulerele jachetei sale imediat după ce individul țintise spre mine și către un polițist care se apropia, pistol pe care l-a aruncat apoi de la el pe jos". Întrebată fiinddin nou în 7 ianuarie 1982 de G.I. Ilario Martella aceasta a precizat că la momentul împușcării se afla la aproximativ zece metri de atacator și la patru de Papa.
Ambele declarații ne permit să excludem că ea a fost cea care a prins brațul lui Agca: sora Lucia, de fapt, i-a luat doar geaca după ce au fost trase focurile de armă și în timp ce Agca fugea.
Massei subliniază, de asemenea, că în cele peste o mie de pagini „niciunul dintre numeroasele texte a celor audiați și care au fost totuși foarte aproape de locul crimei [nu] menționează acțiunea energică și decisivă suferită de Alì Agca imediat după executarea celor două focuri de armă”, acțiune atestată de el și confirmată de faptul că a tras doar două focuri. Mai mult, „nimeni nu a vorbit despre o astfel de intervenție, nimeni nu a observat tragerea și constrângerea suferite de Ali Agca; nimeni nu a văzut una sau mai multe persoane apucându-l de braț pe Ali Agca, doar acesta care a simțit acțiunea violentă îndreptată împotriva lui. Nici autorul acesteiacțiuni, atât de neînfricat, decisiv și cu experiență, nu a dezvăluit în vreun felpersoana, astfel încât să poată fi chestionată, identificată, să-și ofere propria contribuție narativă la eveniment. Nici cele câteva cadre, câteva fotografii, nu au putut să prezinte o astfel de acțiune, deși atât de importantă și care a avut loc la câțiva metri de unde trecea Papa, la o distanță foarte mică de unde atenția tuturor era îndreptată în acel moment."
Ne confruntăm cu o enigmă nerezolvată: cineva a ținut în mod evident brațul lui Agca, conform mărturiei sale; în caz contrar, „lupul cenușiu” ar fi tras cel puțin încă 3-4 focuri, după cum a spus el însuși. Cu toate acestea, acel cineva nu a fost găsit niciodată, nu a venit niciodată în față, nu a fost identificat.
Nici o mărturisire, în afară de cea a călugăriței din clauzură, sora Rita Montella.
Traducere: ACC
