Călin-Daniel Pațulea, Un maestru, un ucenic și o comunitate eclezială. Comentariu biblic la Scrisoarea a doua către Timotei,
Argonaut/Eikon, Cluj-Napoca/București, 2021, pp. 119
Părintele Călin încheie seria comentariilor biblice la Scrisorile Pastorale, încredințându-ne spre lectură și meditație un nou volum intitulat Un Maestru, un ucenic și o comunitate eclezială. Comentariu biblic la Scrisoarea a doua către Timotei. Și de această dată intenția autorului este aceea de a ne ajuta să conștientizăm necesitatea cunoașterii teologiei, spiritualității pauline, precum și a slujirii sale pastorale, pe cât posibil în profunzime. Prin intermediul Scrisorii a doua către Timotei Apostolul ne-a oferit Testamentul său spiritual, un instrument esențial pentru o astfel de cunoaștere. Adresându-se lui Timotei și prin acesta întregii creștinătăți, ne învață importanța de a încredința comunității ecleziale ca și moștenire, exemplele concrete, singurele care rămân de neșters. Tot în această scrisoare pastorală Apostolul Paul respiră o cutremurătoare, dar şi serenisimă așteptare a sfârșitului iminent. Tocmai de aceea scrisoarea a căpătat dimensiunea unui testament spiritual. În același timp 2 Timotei, pe lângă caracteristica privată, este și o scrisoare oficială/publică, din partea Apostolului, încredințată în același timp lui Timotei, dar și comunității ecleziale din toate timpurile. Apostolul simte nevoia de a-l avea aproape pe ucenicul predilect, motiv pentru care îl roagă să vină cât mai repede la Roma, dacă este posibil înaintea venirii iernii. Unii dintre ucenici și colaboratori s-ar părea că l-au abandonat sau unii erau plecați în misiune, propovăduind vestea cea bună și întemeind comunități ecleziale. În așteptarea judecății își manifestă și lipsa de speranță în vreun verdict favorabil, gândindu-se astfel la sfârșitul vieții sale pământești. În așteptarea realizării întâlnirii, Paul îi transmite lui Timotei ultimele recomandări. Acest fiu iubit al Apostolului trebuia să rămână statornic în învățătura primită și în îndatoririle de bun păstor al turmei lui Hristos care i-a fost încredințată. Această scrisoare se caracterizează și printr-un caracter personal cu totul deosebit, de intimitate chiar, în care avem ocazia să descoperim mulțimea sentimentelor și trăirilor pe care Paul le experimenta în acele momente și le transmitea cu măiestrie didactică, psihologică și apostolică ucenicului Timotei.
O particularitate înregistrată în cazul prezentului comentariu se referă la postfața cu care se încheie volumul, realizată de Antonia-Liana Pațulea, intitulată Realitatea morții în poezia românească. ,,Gorunul”, cea mai cunoscută elegie pe tema morții din creația lui Lucian Blaga, «dominantă fiind seninătatea cu care poetul își contemplă presentimentul lentei alunecări în neființă» (p. 109), apropo de sentimentul iminentului sfârșit pe care-l trăiește Apostolul și pe care-l exprimă în testamentul său spiritual, respectiv 2 Timotei.
La fel ca și în cazul celorlalte două volume anterioare, 1 Timotei și Tit, și prezentul comentariu urmează îndeaproape dinamismul scrierii canonice pauline, astfel încât pentru fiecare capitol ne este propusă o propunere de lectură, o îmbinare armonioasă a divulgativului cu științificul, astfel încât indiferent de cunoașterea biblică si teologică, toți cei care vor parcurge comentariul vor fi mulțumiți.