”Rugăciunea și Sfânta Treime” a fost tema celei de-a 25-a cateheze despre rugăciune pe care papa Francisc a prezentat-o la audiența generală de miercuri, 3 martie 2021, în biblioteca Palatului Apostolic.
Cateheza a început cu proclamarea unei pericope din Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani (8,14-15.26-27). ”Fraților - spune apostolul - toţi cei care sunt călăuziţi de Spiritul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, pentru că nu aţi primit un Spirit de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Spiritul înfierii prin care strigăm: «Abbá, Tată!» (...) De asemenea, şi Spiritul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, pentru că nu ştim ce să cerem în rugăciune aşa cum se cuvine, dar Spiritul însuşi intervine pentru noi cu suspine negrăite. Însă cel care cercetează inimile ştie care este dorinţa Spiritului; adică intervine în favoarea sfinţilor după voinţa lui Dumnezeu”.
Prin Isus Cristos, a spus papa la începutul catehezei, rugăciunea se deschide larg către orizontul Sfintei Treimi, ”către marea imensă a lui Dumnezeu, care este iubire”. Isus este cel care ne-a deschis cerul și ne-a introdus în relația cu Dumnezeu, Tatăl și Fiul și Spiritul Sfânt, după cum citim în Evanghelia după Ioan (1,18): ”Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat”.
Papa Francisc: «Cu adevărat, noi nu știam cum am putea să ne rugăm: care cuvinte, sentimente și limbaj ar fi fost potrivite pentru Dumnezeu. În cerința pe care discipolii o adresează Învățătorului, pe care deseori am amintit-o în aceste cateheze, este cuprinsă toată ezitarea omului, încercările lui repetate și deseori eșuate de a i se adresa Creatorului: Doamne, învață-ne să ne rugăm! (Luca 11,1)».
”Nu toate rugăciunile sunt la fel și nu toate sunt făcute cum se cuvine”, a recunoscut mai departe papa, amintind că ”Biblia însăși ne arată eșuarea multor rugăciuni, care sunt respinse. Poate că Dumnezeu nu este mulțumit de rugăciunile noastre, iar noi nici nu ne dăm seama. Dumnezeu se uită la mâinile care se roagă: pentru a le face curate nu e nevoie să fie spălate, ci mai degrabă să ne oprim de la faptele rele”. ”A dialoga cu Dumnezeu este un har: noi nu suntem vrednici, nu avem niciun drept de etalat, noi șchiopătăm la fiecare cuvânt și la fiecare gând. Dar Isus este ușa care ne deschide la dialogul cu Dumnezeu”.
”Unii filosofi”, a continuat papa, ”spun că Dumnezeu poate să se gândească numai la sine. Cel mult suntem noi, oamenii, cei care căutăm să îmbunăm divinitatea și să fim plăcuți în ochii acesteia. De aici, datoria de religie, cu alaiul de sacrificii și devoțiuni de oferit fără încetare pentru a-și atrage bunăvoința unui Dumnezeu mut, a unui Dumnezeu indiferent. Nu există dialog. Numai prin Isus, numai după revelația lui Dumnezeu care s-a prezentat pe sine, cu Moise înainte de Isus, numai Biblia ne-a deschis calea dialogului cu Dumnezeu”.
Papa Francisc: «Un Dumnezeu care îl iubește pe om, noi nu am fi avut niciodată curajul de a crede aceasta dacă nu l-am fi cunoscut pe Isus. Cunoașterea lui Isus ne-a făcut să înțelegem această realitate, ne-a revelat acest lucru. (...) Care Dumnezeu este dispus să moară pentru oameni? Care Dumnezeu iubește întotdeauna și cu răbdare, fără pretenția de a fi iubit la rândul său? Care Dumnezeu acceptă înfricoșătoarea lipsă de recunoștință a unui fiu care îi cere dinainte moștenirea și pleacă de-acasă risipind totul? (cf. Luca 15,12-13)».
”Isus este cel care ne-a revelat inima lui Dumnezeu. Prin viața sa, Isus ne spune în ce măsură Dumnezeu este Tată. Tam Pater nemo – Nimeni nu este Tată asemenea Lui. (...) Noi ne închipuim cu greu și foarte de departe iubirea care copleșește Preasfânta Treime și ce abis de bunăvoință reciprocă există între Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt. Icoanele orientale ne ajută să intuim ceva din acest mister, originea și bucuria întregului univers”.
Papa Francisc: «Mai presus de toate, era departe de noi capacitatea de a crede că această iubire dumnezeiască s-ar fi întins atât de mult, ajungând pe malul nostru omenesc: suntem destinatarii unei iubiri care nu găsește egal pe pământ. Catehismul explică: ”Sfânta omenitate a lui Isus este calea prin intermediul căreia Spiritul Sfânt ne învață să ne rugăm lui Dumnezeu, Tatăl nostru (nr. 2664). Acesta este harul credinței noastre. Într-adevăr, nu puteam spera o vocație mai înaltă: umanitatea lui Isus, în care Dumnezeu s-a făcut aproape, a făcut disponibilă pentru noi viața însăși a Sfintei Treimi, a deschis larg această poartă a misterului de iubire a Tatălui și a Fiului și a Spiritului Sfânt».
Apel la pace în Myanmar
După cateheza biblică, papa a făcut un apel pentru pace în Myanmar, țară asiatică răvășită de o gravă criză politică și vaste proteste de stradă:
Papa Francisc: «Sosesc în continuare din Myanmar știri triste despre ciocniri sângeroase, cu pierderi de vieți omenești. Doresc să îndrept atenția autorităților implicate pentru ca dialogul să învingă asupra represiunii și, armonia asupra discordiei. Adresez, de asemenea, un apel către Comunitatea internațională să se mobilizeze pentru ca aspirațiile poporului din Myanmar să nu fie înăbușite de violență. Tinerilor din această iubită țară să le fie acordată speranța unui viitor în care ura și injustiția să facă loc întâlnirii și reconcilierii. Repet, în fine, urarea exprimată în urmă cu o lună: ca drumul către democrație, întreprins în ultimii ani de Myanmar, să poată fi reluat prin gestul concret al eliberării diverșilor lideri politici încarcerați (cf. Discurs adresat Corpului Diplomatic, 8 februarie 2021)».
Apel la rugăciune pentru pelerinajul în Irak
Mai departe, în vederea iminentei călătorii apostolice pe care o începe vineri în Irak, papa Francisc a cerut sprijinul rugăciunilor pentru reușita acestui pelerinaj în patria patriarhului biblic Abraham:
Papa Francisc: «Poimâine [vineri, 5 martie a.c. – n.r.], cu voia lui Dumnezeu, voi merge în Irak pentru un pelerinaj de trei zile. De mult timp îmi doresc să întâlnesc acest popor care a suferit atât de mult, să întâlnesc această Biserică martiră în țara lui Abraham. Împreună cu alți lideri religioși, vom face, de asemenea, un alt pas înainte pe calea fraternității între cei care cred. Vă cer să însoțiți cu rugăciunea această călătorie apostolică pentru ca să se poată desfășura cât mai bine și să aducă roadele sperate. Poporul irakian ne așteaptă. Îl aștepta pe Sfântul Ioan Paul al II-lea, căruia i-a fost interzis să meargă. Nu poți să dezamăgești un popor pentru a doua oară. Să ne rugăm pentru ca această călătorie să poată fi făcută bine».
În fine, după ce a transmis tuturor urarea ca ”timpul Postului să conducă pe fiecare la o mai mare familiaritate cu Cristos și la o mai asiduă imitare a Sa”, audiența generală a papei s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl nostru”, urmată de binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
