Termenul ascetism derivă de la asceză (gr. askesis), un cuvânt care are sensul de exercițiu, antrenament în vederea depășirii unei probe. Această „probă” în viața spirituală este descoperirea libertății proprii. Isus însuși își formula chemările astfel: „dacă vrei … să fii perfect, să mă urmezi, să fii discipolul meu, etc.” referindu-se la libertatea fundamentală a persoanei. Descopeirirea acestei libertăți fundamentale în fața lui Dumnezeu este trăită ca o asceză.
În limbajul cotidian, cuvântul asceză are și un sens negativ: renunțare, sacrificiu, penitență. Cum se poate defini asceza în sens pozitiv?
Asceza nu este la bază o experiență negativă în sensul perceperii propriilor limite, a gravității păcatelor personale, ci se propune ca o experiență pozitivă, entuziasmantă care are ca și conținut dorința de a dobândi propria libertate. Cărarea către maturitatea personală include și dorința de a nu a fi dependenți de nevoi și condiționări, ci de a fi stăpânii propriei vieți. Acest drum către libertatea interioară parcurge și etape de renunțare, posturi, sacrificii.
Care sunt formele de asceză, sau poate convine să le numim de aici înainte, instrumentele de „luptă pentru libertate”?
Este folositor să facem diferența între două forme de libertate. Prima ar fi libertatea față de condiționări, de felurite dependențe, de nevoile artificiale; a doua ar fi libertatea de a iubi, de a crește, de a se pune la dispoziție.
Lupta pentru libertatea față de condiționări și parcurge prin renunțări, sacrificii și perseverență; e vorba aici despre disciplina vieții. Logica acestor exerciții este următoarea: postul = mănânc cât și când vreau, nu sunt dependent de calitatea mâncării sau de pofta mea; privegherea = dorm cât și când vreau, nu sunt dependent de calitatea patului sau a plapumei; munca = îmi fac datoria cu responsabilitate și dacă sunt obosit sau nu îmi place ceea ce trebuie să fac; renunțarea = sunt capabil să amân o plăcere imediată pentru o satisfacție viitoare mai mare.
Cum poate ajuta asceza confruntarea cu situația de criză, în mod concret acum când suntem în fața pandemiei de Covid-19?
Rezultatul pozitiv al ascezei este sensul competenței, adică convingerea că sunt capabil să îmi gestionez propria viață, și prin urmare, pot înfrunta și situațiile complicate din lumea exterioară. Sensul de competență se manifestă în trei dimensiuni. Fiecare efort ascetic luminează mintea astfel încât putem evalua mai clar complexitatea situației; implică voința astfel încât putem acționa cu mai multă determinare; înnobilează emoțiile astfel încât putem fi mai disponibili față de nevoile celorlalți. Acest ultim fruct al ascezei deschide un nou orizont personalității: responsabilitatea. A te simți responsabili pentru ceilalți, fie în interiorul propriei familii, fie într-un context social mai amplu, este semn de maturitate personală elevată. Într-o situație de criză, acest nivel al maturității personale transmite în mod constant un mesaj care dă siguranță: “nu sunt victima situației, ci sunt stăpân pe ea”.
Putem găsi un exemplu evanghelic ca punct de încurajare?
Exemplul cel mai adecvat pentru responsabilitate față de ceilalți este parabola Samarineanului milostiv (Lc 10, 29-37). Detaliul gestului de milostivire este că nimeni nu i-a cerut ajutorul, inițiativa a pornit de la samarinean. Sunt trei condiții, sau pași, pentru a ajunge la o astfel de gândire a milostivirii.
1. A vedea – Bunul samarinean a văzut un om care avea nevoie de ajutor. Milostivirea începe cu ochii: a vedea. Din păcate, adesea nu vedem nevoile celuilalt, fie pentru că suntem prea ocupați cu propriile probleme, fie pentru că nu ave ochi pentru ceilalți. Asceza ne eliberează de preocuparea exagerată față de noi înșine și ne deschide ochii la nevoile celorlalți.
2. A fi milostiv – Milostivirea continuă cu inima: a simți durerea celuilalt, a te identifica cu suferința lui. Capacitatea de a compătimi semnalează că nu suntem plini de noi înșine, ci în inima noastră, în viața noastră, este loc și pentru alții. Această nouă capacitate de a compătimi este rodul ascezei.
3. A acționa – Samarineanul milostiv a îngrijit rănile nevoiașului. Milostivirea include și mâinile. E nevoie de a oferi ajutor concret. Asceza ne pregătește pentru caritate. Chipul omenesc al milostivirii urmează logica: “cineva are nevoie de mine!”. Această descoperire este rodul cel mai prețios al ascezei.
