Unul dintre mijloacele de a înfrunta o situație de criză este considerarea crizei în complexitatea ei. Ea este sursă de angoasă dacă privim doar anumite elemente ale crizei, de ex. amenințarea la adresa sănătății, a economiei sau credinței. Situarea acesteia într-un cadru global constituie o confruntare multilaterală și reduce aspectul dramatic al acesteia.
Cum putem cultiva o privire de ansamblu asupra realității în momente dificile?
Trebuie să lămurim înainte de toate, sensul cuvântului „globalitate”. Acest concept provine din ambientul economic unde se vorbește despre „globalizare”. În psihologie însă, globalitatea înseamnă folosirea tuturor resurselor personale pentru a înfrunta criza: intelectul, afectivitatea, voința și creativitatea. În acest sens globalitatea îmbracă alt nume: reziliență.
Termenul reziliență provine din latinescu „resilientia” care înseamnă a sări înapoi, a ricoșa, a reflecta (în cazul luminii). Cuvântul a fost folosit în fizică pentru a descrie capacitatea materialelor de a rezista loviturilor fără să se rupă. În psihologie, reziliența este un concept care indică capacitatea de a face față în mod pozitiv evenimentelor traumatice, de a se reconstrui rămânând sensibili oportunităților pozitive pe care viața le oferă, fără a se înstrăina de propria identitate.
Cum ajută în criză capacitatea de reziliență?
La nivel individual se pot enumera câteva elemente care ajută în confruntarea cu o situație de criză:
1) capacitatea de a te examina pe tine însuți: a-ți pune întrebări grele și a răspunde cu sinceritate; ajută emoțiile pozitive. Mai poate ajuta focalizarea pe ceea ce ai în loc să te gândești la ceea ce îți lipsește.
2) capacitatea de a stabili relații apropiate cu alte persoane: prezența unor persoane disponibile să asculte este eficace pentru că te ajută să istorisești propriile nenorociri.
3) capacitatea de a reuși să gestionezi problemele: aceasta se sprijină pe convingerea că ești în stare să controlezi mediul înconjurător, să îți definești obiectivele de atins precum și perspectiva că schimbarea este o oportunitate de creștere.
Ce atitudini pot diminua capacitatea de rezistență în criză?
Printre atitudinile care pot reduce capacitatea de rezistență se numără următoarele:
1) Interesul egoist: concentrarea interesului asupra problemelor mediului propriu: mă interesează doar ceea ce i se întâmplă familiei mele, țării mele, …; celelalte nu mă interesează. Remediul este globalitatea, care înseamnă să îți dai seama că coronavirus nu are legătură doar cu țara mea ci și cu celelalte țări din Europa și din lume.
2) A simți plăcere pentru problemele celorlalți: “sunt mulțumit că și pe bogați îi atinge coronavirus”.
3) A căuta vinovații: În situația de urgență cu variabilele epidemiei de coronavirus nimeni nu are rețeta perfectă, de aceea se fac încercări. Nu se poate da vina pe vreo țară, pe vreun politician sau pe vreun cercetător.
4) Alegerea informațiilor. Coronavirus este o temă a momentului care aduce panică, teamă și dezinformare, astfel încât în opinia publică se poate așterne confuzia. Globalitatea înseamnă furnizarea unei informații corecte și imparțiale referitor la ceea ce se întâmplă, printr-o analiză care cuprinde puncte și comparații politice, economice, sociale, istorice, în speranța stimulării atenției și înțelegerii cititorilor de ziare sau ascultătorilor de știri.
Poate ajuta o imagine biblică traversarea în condiții mai bune a acestei crize?
O sursă de încurajare poate veni de la episodul biblic în care Isus era întrebat din ce cauză o persoană era oarbă: „Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Isus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (In 9, 1-3). Răspunsul lui Isus e potrivit pentru criza zilelor noastre: pandemia nu e vina nimănui, însă trebuie să căutăm mesajul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Întrebarea trebuie să fie formulată nu doar în mod general: ce mesaj transmite Dumnezeu lumii? ci și în formă personală: ce mesaj îmi transmite mie Domnul prin pandemie?”.
