Cu o nouă cateheză despre rugăciune, a XVI-a din această serie, papa Francisc a continuat meditațiile formative despre importanța rugăciunii în Sfânta Scriptură și în viața Bisericii din toate timpurile. La audiența generală de miercuri 25 noiembrie 2020, desfășurată încă o dată fără participarea fizică a pelerinilor, papa a prezentat pe larg modelul de rugăciune a Bisericii primare. Saluturile finale adresate de papa Francisc în transmisiune directă pe Internet au readus în atenție recenta solemnitate ”Cristos, rege”. Nelipsit, salutul adresat tinerilor, celor în vârstă, bolnavilor și soților recent căsătoriți.
”Rugăciunea Bisericii pe cale de a se naște” a fost în centrul unei noi cateheze despre rugăciune – a șaisprezecea din această serie – prezentată de papa Francisc la audiența generală de miercuri, 25 noiembrie 2020, în biblioteca Palatului Apostolic din Cetatea Vaticanului. Din cauza restricțiilor sanitare, tradiționala întâlnire săptămânală cu romanii și pelerinii a avut loc, încă o dată, în spațiul restrâns al apartamentului pontifical unde au luat parte un grup limitat de prelați și colaboratori din anturajul Sfântului Părinte.
La începutul catehezei, papa și cei care urmăreau audiența cu ajutorul transmisiunii în direct pe internet, au ascultat o pericopă din cartea Faptele apostolilor (4,23-24.29.31): «După ce au fost lăsaţi [să plece], [Petru și Ioan] au venit la ai lor şi le-au vestit toate câte le spuseseră arhiereii şi bătrânii. Iar ei, când au auzit, şi-au ridicat împreună glasul către Dumnezeu şi au spus: „Stăpâne, tu care ai făcut cerul, pământul şi marea şi toate câte sunt în ele, (...) priveşte de sus la ameninţările lor şi îngăduie servitorilor tăi să vestească cuvântul tău cu toată îndrăzneala!” Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt».
Papa Francisc: «Primii pași ai Bisericii în lume au fost ritmați de rugăciune. Scrierile apostolice și marea narațiune a [cărții] Faptele apostolilor ne redau imaginea unei Biserici pe cale, lucrătoare, dar care găsește în adunările de rugăciune temelia și avântul necesar activității misionare. Imaginea primei Comunități din Ierusalim este punctul de referință pentru oricare altă experiență creștină».
Într-adevăr, a continuat papa, aici găsim ”patru trăsături esențiale ale vieții bisericești”: ascultarea învățăturii apostolilor, cultivarea comuniunii reciproce, frângerea pâinii și rugăciunea (cf. Fapte 2,42).
Papa Francisc: «Tot ceea ce în Biserică crește în afara acestor ”coordonate” este lipsit de fundament. (...) Tot ceea ce nu reintră în aceste coordonate este lipsit de valoare eclezială, nu este eclezial. Dumnezeu este cel care face Biserica, nu gălăgia faptelor. Biserica nu este o piață, nu este un grup de întreprinzători care duc mai departe o nouă întreprindere. (...) Tot ceea ce crește în afara acestor coordonate este lipsit de temelie, este ca o casă construită pe nisip (cf. Matei 7,24-27). Cuvântul lui Isus este cel care dă sens deplin eforturilor noastre. Viitorul lumii se construiește în smerenie».
Citind cu atenție cartea Faptele Apostolilor, putem descoperi că ”puternicul motor al evanghelizării” îl constituie adunările de rugăciune, unde cel care participă experimentează pe viu prezența lui Isus și este atins de Duhul Sfânt. ”Viața Bisericii primare”, a întărit papa, ”este ritmată de un șir neîntrerupt de celebrări, convocări, timpi de rugăciune comunitară și personală. Duhul Sfânt este cel care insuflă putere predicatorilor care pornesc la drum și care, din iubire pentru Isus, brăzdează mările, înfruntă pericolele și se supun de bunăvoie înjosirilor”.
Papa Francisc: «Dumnezeu dăruiește iubire și cere iubire. Aceasta este rădăcina mistică a întregii vieți de credință. Primii creștini în rugăciune, dar și noi, care venim după atâtea secole, trăim cu toții aceeași experiență. Duhul Sfânt însuflețește orice realitate. Și fiecare creștin care nu se teme să dedice un timp pentru rugăciune poate să-și însușească cuvintele apostolului Paul: ”Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine” (Galateni 2,20). Numai în tăcerea adorației se experimentează tot adevărul acestor cuvinte pentru că focul viu al Spiritului Sfânt este cel care dă putere mărturiei și misiunii».
La saluturile finale, papa Francisc a îndemnat ca sărbătoarea Cristos Rege, pe care am celebrat-o duminică, la încheierea anului liturgic, să-i facă pe toți conștienți că Isus Cristos ”ne-a eliberat de sub puterea întunericului ca să ne conducă în Împărăția sa și să facă din noi mărturisitori credibili ai adevărului mântuitor”.
Nelipsit, ca de obicei, salutul adresat celor în vârstă, tinerilor, bolnavilor și soților recent căsătoriți: ”Cristos, care domnește de pe Cruce, să vă întărească pe toți”, a spus pontiful, ”în ceasurile de încercare și de suferință, deschizând inimile la speranță”.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl Nostru”, urmată de binecuvântarea apostolică a papei, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
