În Duminica a XX-a după Rusalii, 18 octombrie 2020, în Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj au fost celebrate două Sfinte Liturghii. Prima dintre acestea a fost celebrată începând cu ora 08:45 de către Preasfinția Sa Cristian, Episcop Auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș, fiind transmisă în direct de TVR3 și online de Radio Blaj TV, iar cea de-a doua a fost celebrată începând cu ora 10:00 de către Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, fiind transmisă în direct de Maria TV și online de Radio Blaj TV.
În omilia Sa, Preasfinția Sa Cristian a amintit despre puterea pe care o are Dumnezeu asupra legilor fizicii, asupra naturii și asupra morții.
În pericopa evanghelică de astăzi, Sfântul Luca ne vorbește despre drama morții: o femeie văduvă își conduce unicul fiu spre groapă. În schimb, Evanghelia ia o turnură surprinzătoare când cortegiul funerar se întâlnește cu Isus și apostolii Săi: aceste două alaiuri sunt diametral opuse, unul trist petrecând pe unicul fiu al văduvei pe ultimul drum, iar altul fericit pentru că în mijlocul lor se afla însăși Viața. Cei prezenți au fost astfel martori la momentul de biruință al vieții asupra morții, aducând mărire lui Dumnezeu.
Preasfinția Sa Cristian a amintit în că în lumea de azi ni se transmite mereu: trăiește-ți viața, fii fericit! Dar în situațiile de încercare, precum este cazul actualei pandemii, Biserica ne reamintește că suferința și moartea nu au ultimul cuvânt, că Dumnezeu a pregătit pentru noi ceva mai bun: veșnicia alături de El. Contemplând compasiunea lui Isus din pericopa de astăzi, suntem chemați și noi, precum tânărul din Evanghelie, să ne ridicăm, să înviem.
Preasfinția Sa Claudiu a evidențiat în cadrul celei de-a doua celebrări importanța conștientizării prezenței lui Isus în viețile noastre. Isus este prezent și ne cheamă la o intimitate concretă, cerându-ne să-L descoperim prezent în viața fiecăruia dintre noi.
Preasfinția Sa Claudiu a început predica, printr-o întrebare: de ce venim de fapt la biserică?
Unul dintre răspunsuri ar fi pentru că așa se face, un alt răspuns ar fi deoarece este porunca Bisericii. În schimb, dacă venim la biserică doar pentru a împlini niște porunci, ne oprim la jumătate de drum fiindcă drumul întreg înseamnă comuniune cu Isus Cristos
Isus în fața suferinței și a morții se identifică cu fiecare dintre noi. Văzând această mamă care își plânge fiul, lui Isus i se face milă. Îl contemplăm pe Dumnezeu care plânge cu noi, îl vedem pe Isus înduioșat de problemele oamenilor.
În încheierea predicii, Episcopul Curiei ne-a amintit să lăsăm procesiunile din viețile și din sufletele noastre să fie atinse de Cristos, la fel cum fiul văduvei din Nain a fost atins și a înviat. Până nu îl lăsăm pe Isus să ne atingă cu adevărat, aceste procesiuni nu se vor opri, fiindcă nimeni în afară de Cristos nu poate schimba răul din viața noastră. Să transformăm relația noastră cu Dumnezeu care de multe ori e doar teoretică, în felul în care ne este prezentată în Evanghelia de astăzi și pe care însuși Isus ne-o descoperă: Dumnezeu este un Părinte iubitor, în căutarea fiilor Săi în fiecare zi.
Biroul Arhieparhial de Presă
