La 16 octombrie 1978, Cardinalul polonez Karol Wojtyla a devenit papă, alegându-și numele de Ioan Paul al II-lea. La 58 de ani, Karol Jozef Wojtyla devine primul papă de de altă origine decât cea italiană după 455 de ani, ultimul papa non-italian fiind olandezul Adrian al VI-lea. De asemenea, a fost cel mai tânăr Papă din ultimii 125 ani.
S-a născut pe 18 mai 1920, la Wadowice, Polonia. Pontificatul său de 26 de ani (octombrie 1978 - aprilie 2005) este considerat al treilea ca durată din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 şi 37 de ani) şi a lui Pius al IX-lea (31 de ani). Rolul său în ultimul sfert al veacului trecut, o perioadă de profunde transformări, atât din punct de vedere politic, cât şi religios, a fost unul covârşitor.
Prima mişcare anticomunistă din spatele Cortinei de Fier, Sindicatul „Solidaritatea”, s-a format imediat după alegerea sa ca suveran pontif - pe 16 octombrie 1978, în ţara sa de origine, Polonia şi a găsit în Papa Ioan Paul al II-lea un veritabil pilon al ideilor de democratizare.
A militat pentru concilierea între bisericile-surori, catolică şi ortodoxă, fiind primul papă din istorie care a vizitat o ţară ortodoxă, România, dar şi primul suveran pontif care a vizitat o sinagogă, dar şi o moschee.
Papa Ioan Paul al II-lea s-a angajat personal în atenuarea sau rezolvarea unor probleme complexe ale păcii interne şi internaţionale: în Nigeria, în Chile, în Nicaragua, în Iugoslavia, în Orientul Apropiat, în Cuba, în Filipine etc.
Deşi declara că predică Evanghelia, şi nu Democraţia, intervenţiile sale au constituit totdeauna un pericol pentru regimurile dictatoriale.
La începutul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea, Sfântul Scaun avea relaţii diplomatice cu 84 de state. Până în 2003, numărul a fost mărit la 172 de state. În acelaşi timp, Vaticanul participă acum ca membru deplin sau ca observator în diverse organizaţii internaţionale şi regionale.
Încă din ziua inaugurării pontificatului său papa Ioan Paul al II-lea s-a dedicat şi tinerilor, numindu-i speranţa Bisericii şi speranţa sa. Profetică a fost şi iniţiativa de a organiza Zilele mondiale ale tineretului, ca o mare sărbătoare a credinţei Bisericii, care se revigorează şi se reînnoieşte cu fiecare generaţie, în fiecare inimă de om cucerită de Cristos şi pentru Cristos.
În urma Decretului emis de succesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, la 14 ianuarie 2011, Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat la 1 mai 2011, la Vatican. Slujba de beatificare a fost prezidată de Papa Benedict al XVI-lea. La 27 aprilie 2014, a avut loc canonizarea papei Ioan Paul al II-lea. Ceremonia în cadrul căreia a fost proclamat sfânt împreună cu Ioan al XXIII-lea a fost prezidată de papa Francisc în Piaţa Sfântul Petru. Au luat parte atunci aproximativ un milion de pelerini din lumea întreagă, dar cei mai mulţi dintre ei veneau din patria Sfântului Ioan Paul al II-lea.
Sfântul Ioan Paul al II-lea poate fi numit «Papa Milostivirii Divine», spunea în urmă cu un an cardinalul Dziwisz. Această trăsătură a spiritualităţii şi iniţiativelor sale pastorale ne-a fost amintită recent de papa Francisc în bula «Misericordiae vultus» pentru proclamarea Jubileului extraordinar al milostivirii. «Nu putem uita – scrie Sfântul Părinte – marea învăţătură pe care Sfântul Ioan Paul al II-lea a oferit-o prin cea de a doua sa enciclică («Dives in misericordia»), care la vremea respectivă a venit pe neaşteptate şi i-a luat pe mulţi prin surprindere pentru tema care era abordată. (…) Sfântul papă evidenţia uitarea temei milostivirii în cultura timpurilor noastre: „Mentalitatea contemporană, poate mai mult decât cea a omului din trecut, pare să se împotrivească Dumnezeului milostivirii şi are tendinţa de a marginaliza din viaţă şi de a scoate din inima omului ideea însăşi de milostivire” (nr. 11). Şi cu toate acestea, fără milostivire, lumea noastră devine şi mai inumană. De aici, cuvintele profetice şi deciziile Sfântului Ioan Paul al II-lea de a pune în centrul vieţii Bisericii de astăzi realitatea milostivirii divine şi umane.
ACC
