(Partea I)
Pentru a face o pastorală a tinerilor, este absolut necesar să ne ancorăm hotărâți în forța și forma Evangheliei. Fără această abordare, în mod sigur, riscăm și noi în acțiunile noastre pastorale, să fim fii ai acestui timp și nimic mai mult.
Biserica Catolică este singura în măsură de a salva omul dintr-o sclavie degradantă, aceea de a fi fiu al timpului său. [...] O realitate antică pe care Biserica Catolică a acumulat-o într-un arsenal și a cameră a comorii la care să ne referim; poate să pescuiască cu grijă între veacuri și să cheme o epocă în ajutorul celeilalte. Are posibilitatea de a evoca lumea antică pentru a restabili echilibrul noului2.
Isus Cristos, în adevărul său istoric cât și în gloria sa veșnică, este aceea excepție care dă mărturie plus-ului care se regăsește în fiecare om, acesta neputând fi redus doar la câteva dinamici culturale imanente. O autentică pasiune pentru om și pentru Dumnezeu, pentru legătura lor originară, ne poartă spre a ne asuma o perspectivă care se concentrează în jurul persoanei lui Isus, om și Dumnezeu adevărat, care ne poate purta spre o prospectivă teologică și antropologică3.
De multe ori, cei care se ocupă de pastorală în Biserică, oameni practici, dar din păcate puțini înclinați spre o reflecție, se opun unui parcurs de gândire, discernământ. Ei se întreabă într-o manieră rapidă-grăbită, asemenea mulțimii, vameșilor, soldaților, Botezătorului de rând: Ce trebuie să facem?4. Ultimul dintre profeți ne indică anumite priorități: să împărțim mâncarea, hainele, să nu ne reținem mai mult decât ne este necesar, să nu facem rău altora.
În schimb Isus, întrebat fiind referitor la această problemă, deschide o nouă prospectivă față de Ioan Botezătorul:” Atunci i-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim faptele lui Dumnezeu?”. Isus a răspuns și le-a zis: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în cel pe care l-a trimis el!”5.
Invitația Domnului Isus este foarte clară, derivă din credința în El: a reîncepe în mod serios să gândim împreună, conform Evangheliei. Aceasta este urgența: în pastorala cu tinerii se fac multe lucruri, dar de cele mai multe ori ele nu sunt gândite în profunzime, de multe ori nu sunt împreună cu Domnul, riscând să nu fie după Evanghelie și după stilul Evangheliei6.
„Cum să transmiți credința în Cristos, dacă nici măcar nu știm bine de ce să credem în El? Este aceasta, m-i se pare, unica problemă și unica criză a transmiterii de care trebuie să ne preocupăm. Dificultatea nu este acea a unei metode bune sau a celei mai ingenioase strategii: creștinismul, încă odată, nu este un mesaj religios între celelalte. A crede în Cristos vrea să spună să descoperi în mod continuu trăsătura sa de neegalat în a atinge ceea ce e uman în noi și astfel să percepi deci extraordinara complicitate între evanghelia lui Dumnezeu și misterul existenței noastre umane”7.
Cu siguranță, exercițiul gândirii în mediul pastoral a suferit același destin, asemenea religiei în modernitatea occidentului: a devenit o afacere privată, în mod substanțial facultativă, de care ar trebui să ne rușinăm. Tocmai de aceea noi trebuie să ne opunem acestei derive: a gândi în mod pastoral conform credinței, ca o reîntoarcere la a fi o afacere publică, în mod substanțial necesară, de care să fim mândri, deoarece are gândirea lui Cristos cel care gândește asemenea Lui și se gândește la El prin toate lucrurile8.
A gândi este un exercițiu serios, obositor, cere punerea în discuție a propriilor presupuneri, convingeri, opțiuni, mergând în profunzimea lucrurilor. Exercițiul gândirii este decisiv azi pentru reînnoirea Bisericii, ca pentru toată societatea de fapt, iar pentru oamenii bisericii se știe că Biserica este mereu într-o stare de reformă continuă, de aceia atât Papa Benedict al XV-lea cât și Papa Francisc pe urmele Sfântului Papă Ioan Paul al -II-lea, ne invită să recuperăm seriozitatea, unitatea și integralitatea credinței creștine: Vă invit să vă pregătiți pentru Ziua Mondială de la Rio de Janeiro meditând încă de acum asupra temei întâlnirii: „Mergeți și faceți ucenici din toate națiunile!” (cf. Mt 28, 19). Este vorba de marele îndemn misionar pe care Cristos l-a lăsat întregii Biserici și care rămâne actual și astăzi, după două mii de ani. Acum acest mandat trebuie să răsune cu forță în inima voastră. Anul de pregătire pentru întâlnirea de la Rio coincide cu Anul Credinței, la începutul căruia Sinodul Episcopilor şi-a dedicat lucrările „Noii evanghelizări pentru transmiterea credinței creștine”. De aceea, sunt bucuros că şi voi, dragi tineri, sunteți implicați în acest elan misionar al întregii Biserici: a-l face cunoscut pe Cristos este cel mai prețios dar pe care îl puteți oferi celorlalți9.
„Dragă tinere, dragă tânără: «pune-l pe Cristos» în viața ta! În aceste zile, El te așteaptă: ascultă-l cu atenție și prezența sa va entuziasma inima ta; «pune-l pe Cristos»: El te așteaptă și în Euharistie, Sacrament al prezenței sale, al jertfei sale de iubire, și te așteaptă și în umanitatea atâtor tineri care te vor îmbogăți cu prietenia lor, te vor încuraja cu mărturia lor de credință, te vor învăța limbajul iubirii, al bunătății, al slujirii. Și tu, dragă tinere, dragă tânără, poți să fii un martor bucuros al iubirii sale, un martor curajos al Evangheliei sale pentru a aduce în această lume a noastră un pic de lumină. Lasă-te iubit Isus, este un prieten care nu dezamăgește”10.
Papa Francisc pune tot accentul unei noi orientări pastorale în care punctul de referință pentru toți să fie Isus Cristos: Credința în Isus Cristos nu este o glumă, este un lucru foarte serios. Este un scandal că Dumnezeu a venit pentru a se face unul dintre noi. Este un scandal că a murit pe o cruce. Este un scandal: scandalul Crucii. Crucea continuă să fie scandal. Dar e unicul drum sigur: acela al Crucii, a lui Isus, al Întrupării lui Isus. Vă rog, nu diluați credința în Isus Cristos. Există sucul de portocale, de mere, de banane, dar vă rog să nu beți diluarea credinței. Credința este întreagă, nu se diluează. Este credința în Isus. Este credința în Fiul lui Dumnezeu făcut om, care m-a iubit și e mort pentru mine11.
Chiar și în zilele noastre, pastorala Bisericii trebuie să facă față multor și articulate pericole, tentații prin care se încearcă reducerea credinței creștine: ideologizarea mesajului evanghelic, reducerea doar la partea socială, ideologizarea psihologică, propunerea gnostică, propunerea pelagiană, funcționalismul, clericalismul12.
Pr. Flavius Leonard FLOREA
Responsabil al Biroului pastoral pentru pastorația tinerilor și copiilor din Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș
2 Glive Keith Chesterton, La Chiesa Cattolica. Dove tutte le verità si danno appuntamento, Torino, Lindau 2010, p. 85.86.
3 Rossano Sala, Evangelizzazione e educazione dei giovani, LAS, Roma 2019, p. 30.
4 Luca 3,10.12.14.
5 Ioan 6, 28-29.
6 Giuseppe Ruta, Progettare la pastorale giovanile oggi, Ed. ELLEDICI, Torino 2002, p. 86-87.
7 C. Theobald, Trasmettere un Vangelo di liberta, EDB, Bologna 2010, p. 21-22.
8 Rossano Sala, Evangelizzazione ..., p. 30-31.
9 Papa Benedict al XVI-lea, Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pentru a XXVIII-a Zi Mondială a Tinerilor, (www.vatican.va/content/benedictxvi/ro/messages/youth/documents/hf_ben- xvi_mes_20121018_youth.html).
10 Papa Francisc, Vizita apostolică în Brazilia cu ocazia celei de a XVIII -a Zi Mondiale a Tinerilor, Salutul Papei la întâlnirea cu tinerii pe plaja Copacabana, 26 iulie 2013. (w ww.magisteriu.ro/predica-papei-la-liturghia- cuvantului-de-pe-plaja-copacabana-2013/.)
11 Papa Francisc, Vizita apostolică în Brazilia cu ocazia celei de a XVIII -a Zi Mondiale a Tinerilor, Discursul Papei la întâlnirea cu tinerii argentinieni, 27 iulie 2013: „Credința în Isus Cristos nu este o glumă, este un lucru foarte serios. Este un scandal că Dumnezeu a venit să se facă unul dintre noi. Este un scandal că a murit pe o cruce. Este un scandal: scandalul Crucii. Crucea continuă să provoace scandal. Dar este unicul drum sigur: cel al Crucii, cel al lui Isus, cel al Întrupării lui Isus. Vă rog, nu diluați credința în Isus Cristos. Facem suc de portocale, de mere, de banane, dar vă rog nu beți credință diluată. Credința este întreagă, nu se pune apă în ea. Este credința în Isus. Este credința în Fiul lui Dumnezeu făcut om, care m-a iubit și a murit pentru mine. Așadar: faceți gălăgie; aveți grijă de extremele populației, care sunt bătrânii și tinerii; nu vă lăsați excluși și să nu fie excluși bătrânii. Al doilea: nu diluați credința în Isus Cristos. Fericirile. Ce trebuie să facem, părinte? Uite, citește Fericirile care îți vor face bine. Dacă vrei să știi ce trebuie să faci în mod concret, citește Matei capitolul 25, care este protocolul cu care vom fi judecați. Cu aceste două lucruri aveți Planul de acțiune: Fericirile și Matei 25. Nu aveți nevoie să citiți altceva. Vă cer aceasta cu toată inima. Bine. Vă mulțumesc pentru această apropiere”.
12 Papa Francisc, Vizita apostolică în Brazilia cu ocazia celei de a XVIII -a Zi Mondiale a Tinerilor, Discursul de la întâlnirea cu episcopii responsabili al Consiliului Episcopilor din America Latină- CELAM, 28 iulie 2013,
(http://www.vatican.va/content/francesco/it/speeches/2013/july/documents/papa-francesco_20130728_gmg- celam-rio.html).
