Decât o Biserică ”bolnavă” din cauza închiderii în sine, mai bine o Biserică ”accidentată”, dar în ieșire pentru a vesti Evanghelia în lumea de astăzi: a spus papa Francisc la rugăciunea ”Angelus” de duminică, 20 septembrie 2020, recitată împreună cu romanii și pelerinii prezenți la amiază în Piața San Pietro. Papa a făcut un comentariu la evanghelia duminicii (Matei 20, 1-16) cu parabola lucrătorilor chemați la diferite ore să lucreze în vie. La saluturile finale, papa a vorbit despre Congresul Euharistic Internațional și despre Ziua Universității Catolice ”Sacro Cuore”.
Chemarea și răsplata au fost cele două cuvinte-cheie pe care papa Francisc le-a evidențiat în comentariul prezentat la Evanghelia duminicii (Matei 20, 1-16) în alocuțiunea de la rugăciunea ”Îngerul Domnului” din 20 septembrie 2020, recitată de la fereastra apartamentului pontifical împreună cu romanii și pelerinii prezenți în Piața San Pietro. La saluturile finale, pontiful a amintit că a fost amânat pentru anul viitor, din cauza pandemiei, Congresul Euharistic Internațional, care era programat în aceste zile la Budapesta. Totodată, Sfântul Părinte a încurajat susținerea Universității Catolice ”Sacro Cuore” din Italia care ”a deschis poarta viitorului pentru multe generații de tineri”.
Vorbind pe larg despre parabola lucrătorilor chemați cu ziua, la diferite ore, de stăpânul viei, Sfântul Părinte a remarcat că ”Isus, prin această povestire, ne arată modul surprinzător de a acționa al lui Dumnezeu, reprezentat de două atitudini ale stăpânului: chemarea și răsplata”.
Mai întâi de toate, chemarea: de cinci ori stăpânul viei iese în piață și cheamă să lucreze pentru el. ”Este mișcătoare imaginea acestui stăpân care iese iar și iar în piață să caute lucrători pentru via sa. Acel stăpân îl reprezintă pe Dumnezeu care îi cheamă pe toți și îi cheamă mereu, la orice oră. (...) El nu stă închis în lumea lui, dar iese: Dumnezeu este întotdeauna în ieșire, căutându-ne pe noi. Nu este închis: Dumnezeu iese în continuu în căutarea persoanelor pentru că vrea ca nimeni să nu fie exclus de la planul său de iubire”. La rândul lor, comunitățile noastre sunt chemate să iasă ”din diferitele feluri de frontiere care pot exista pentru a oferi tuturor cuvântul mântuirii pe care Isus a venit să-l aducă. Este vorba de a se deschide la orizonturi de viață care să ofere speranță celor care staționează în periferiile existențiale și nu au simțit încă, sau au pierdut, tăria și lumina întâlnirii cu Cristos”.
Papa Francisc: «Biserica trebuie să fie ca Dumnezeu, mereu în ieșire, iar când Biserica nu este în ieșire, se îmbolnăvește de atâtea rele pe care le avem în Biserică. De ce aceste maladii în Biserică? Pentru că nu este în ieșire. E adevărat că atunci când unul iese există pericolul unui accident, dar e mai bine o Biserică accidentată, pentru a ieși, a vesti Evanghelia, decât o Biserică bolnavă de închidere. Dumnezeu iese întotdeauna, pentru că e Tată, pentru că iubește. Biserica trebuie să facă la fel: mereu în ieșire».
A doua atitudine a stăpânului din parabola evangheliei, care reprezintă, de fapt, atitudinea lui Dumnezeu, este felul de a-i răsplăti pe lucrători. ”Cum plătește Dumnezeu?”, s-a întrebat papa în alocuțiunea sa. Atât celor care au venit de dimineață, cât și celor care au lucrat numai o oră, ”Dumnezeu vrea să le dea maximum de recompensă tuturor, chiar și celor care au sosit cei din urmă”. ”Dumnezeu plătește întotdeauna maximum, nu rămâne la jumătatea plății. Plătește totul. Și aici se înțelege că Isus nu vorbește de muncă și de salariul just, care este o problemă diferită, ci de Împărăția lui Dumnezeu și de bunătatea Tatălui ceresc care iese în continuu să invite și plătește maximum pentru toți”.
Papa Francisc: «Așa se comportă Dumnezeu: nu se uită la timp și la rezultate, ci la disponibilitate, se uită la generozitatea cu care ne punem în slujirea sa. Felul său de a acționa este mai mult decât just, în sensul că merge dincolo de justiție și se manifestă în har. Totul este har. Mântuirea noastră este har. Sfințenia noastră este har. Dăruindu-ne harul, El ne acordă mai mult decât merităm. Prin urmare, cel care gândește după logica omenească, adică după meritele dobândite prin propria bravură, din cel dintâi ajunge să se găsească cel din urmă. (...) Să ne amintim cine a fost primul sfânt canonizat în Biserică: tâlharul cel bun. A ”furat” cerul în ultimul moment al vieții. Aceasta înseamnă harul, așa este Dumnezeu. Cu noi este la fel. În schimb, cel care caută să se gândească la meritele lui, dă faliment; cel care se încrede cu smerenie în milostivirea Tatălui, din cel din urmă – ca tâlharul cel bun – ajunge să fie cel dintâi».
”Preasfânta Maria”, a încheiat papa alocuțiunea de la rugăciunea Îngerul Domnului, ”să ne ajute să simțim zi de zi bucuria și stupoare de a fi chemați de Dumnezeu să lucrăm pentru El, în ogorul său care este lumea, în via sa care este Biserica. Și să avem ca unică recompensă iubirea sa, prietenia cu Isus”.
După rugăciunea ”Angelus”, papa a făcut mai multe apeluri privind viața Bisericii în aceste timpuri:
Papa Francisc: «Dragi frați și surori, după programele făcute înainte de pandemie, în zilele trecute ar fi trebuit să se desfășoare Congresul Euharistic Internațional de la Budapesta. De aceea, doresc să adresez salutul meu păstorilor de suflete și credincioșilor din Ungaria, precum și tuturor celor care așteptau cu credință și bucurie acest eveniment bisericesc. Congresul a fost amânat pentru anul viitor, de la 5 la 12 septembrie, tot la Budapesta. Continuăm, fiind uniți spiritual, drumul de pregătire găsind în Euharistie izvorul vieții și al misiunii Bisericii».
Înainte de a saluta romanii și pelerinii prezenți în Piața San Pietro, papa a amintit că în această duminică se marchează în Italia Ziua pentru Universitatea Catolică ”Sacro Cuore”. ”Îi încurajez pe toți să susțină această importantă instituție culturală chemată să dea continuitate și o nouă vigoare unui proiect care a știut să deschidă poarta viitorului pentru multe generații de tineri. Este mai important ca niciodată ca noile generații să fie formate în spiritul grijii pentru demnitatea umană și pentru Casa comună”.
Rugăciunea Angelus s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
