Păstorul să fie discret atunci când tace și util atunci când vorbește, pentru a nu spune ceea ce ar trebui să nu spună și să treacă sub tăcere ceea ce ar trebui să fie dezvăluit. Un discurs imprudent induce în eroare, tot așa, o tăcere nepotrivită îi lasă într-o stare falsă pe cei care puteau să o evite. Adesea, păstorii imprudenți, de frică să nu piardă favoarea oamenilor, nu îndrăznesc să spună în mod liber ceea ce este drept și, pentru a vorbi despre Cristos care este adevărul, ei nu se mai preocupă de păzirea turmei cu iubire de păstori, ci ca niște mercenari. Ei fug atunci când vine lupul, ascunzându-se în tăcere.
Domnul îi avertizează prin intermediul profetului, spunând: Toți sunt niște câini muți, incapabili să latre (Is 56,10), și își face auzită plângerea: Voi nu ați urcat pe metereze și nu ați construit o fortăreață pentru apărarea israeliților, pentru ca ei să poată rezista bătăliei din ziua Domnului (Ez 13,5). A se urca pe metereze înseamnă a se împotrivi celor puternici din această lume, cu libertatea cuvântului pentru apărarea turmei. A rezista în bătălia din ziua Domnului înseamnă a ține piept războiului celor răi, din iubire față de dreptate.
Ce este pentru un păstor frica de a spune adevărul, dacă nu o întoarcere a spatelui în fața dușmanului, prin tăcerea sa? Dacă însă se bate pentru apărarea turmei, el construiește împotriva dușmanilor o fortăreață pentru casa lui Israel. Pentru aceasta, poporului care cădea din nou în infidelitate i s-a spus: Profeții tăi au avut pentru tine viziuni zadarnice și arătări și nu ți-au dat pe față fărădelegea ta, ca să-ți schimbe calea (Lam 2,14). În Sfânta Scriptură, cu numele de profeți sunt numiți uneori acei învățători care, în timp ce arată aspectul trecător al lucrurilor prezente, le arată pe cele viitoare. Cuvântul lui Dumnezeu îi avertizează că văd lucruri false, deoarece, de teamă să nu condamne greșelile, ei îi lingușesc în zadar pe cei vinovați cu promisiunile de siguranță și nu dezvăluie fărădelegea păcătoșilor, cărora nu le adresează niciodată vreun cuvânt de dojană.
Reproșul este o cheie. Ea deschide conștiința ca să vadă păcatul, care este adesea ignorat chiar și de cel care l-a comis. Pentru aceasta, Paul spune: Pentru ca să fie puternic și să îndrume la învățătura sănătoasă și să-i convingă pe potrivnici (Tit 1,9). Și profetul Malahia spune: Buzele preotului trebuie să păzească știința și din gura sa se caută învățătura, pentru că el este trimisul Domnului oștirilor (Mal 2,7). Pentru aceasta, Domnul avertizează prin gura lui Isaia: Strigă fără încetare, înalță-ți glasul ca o trâmbiță (Is 58,1).
Oricine ajunge la preoție își asumă misiunea de vestitor și înaintează strigând înainte de sosirea judecătorului, care va veni după el cu un aspect teribil. Dar dacă preotul nu știe să îndeplinească slujirea predicării, el, vestitor mut cum este, cum își va face auzit glasul? Pentru aceasta, Spiritul Sfânt s-a așezat asupra primilor păstori sub formă de limbi și i-a făcut imediat capabili, pe cei pe care el îi umpluse, să-l vestească.
Din Regula pastorală a sfântului Grigore cel Mare, papă
(Cartea 2, 4: PL 77, 30-31)
Sursa:paxlaur.com
