În Duminica a XII-a după Rusalii, a Tânărului bogat, 30 august 2020, prima Sfânta Liturghie Arhierească din Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj, a fost celebrată de Preasfinția Sa Mihai, Episcopul Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” de București, împreună cu Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, începând cu ora 08:45, fiind transmisă în direct de TVR3 și online de Radio Blaj TV.
O a doua Sfântă Liturghie Arhierească, celebrată de Preasfinția Sa Cristian, Episcop Auxiliar de Alba Iulia și Făgăraș, a fost celebrată începând cu ora 10:00 și a fost transmisă de Maria TV și online de Radio Blaj TV.
Nevoia de siguranță, trăită ca o neliniște permanentă, eroarea majoră a tânărului din Evanghelie, dar și a creștinului contemporan, a fost tematica atinsă de Preasfinția Sa Mihai în cadrul meditației sale. Ceea ce omul nu poate realiza, neputința de mântuire, este soluționată prin dăruire și urmare, de Cristos. Isus ne cheamă la urmare. O urmare liberă, însă plină de responsabilități. Episcopii greco-catolici martiri, l-au urmat pe Isus peste tot, în toate poverile trăite, renunțând la toate cele lumești, reușind totuși să nu își piardă speranța, credința și iubirea.
Nu ne putem preface că îl urmăm pe Isus. Tânărul din Evanghelie se căuta pe sine, căuta o mângâiere a ego-ului. Aștepta felicitări pentru puținul făcut, pentru normalitatea de care dădea dovadă. A avea un ideal moral, oferă siguranță în liniște, știind că în urmarea lui Cristos, prin atâția înaintași care au dovedit acest fapt, suntem ceea ce suntem prin Har.
Acțiunea concretă propusă de Preasfinția Sa, pentru a crește în viața spirituală este de a renunța la ceea ce credem noi că este Isus, de a ne elibera de neliniște, de a ne încredința Lui. Să Îl vestim în ciuda slăbiciunilor noastre, deoarece avem acest drept și această obligație morală, însă fără a ne predica pe noi înșine, lăudându-ne cu ceea ce este de fapt normalitatea creștină.
Preasfinția Sa Cristian, a evidențiat în cadrul celei de-a doua celebrări, faptul că Isus nu obligă la urmare, ci oferă libertatea de a alege. În dialogul cu un potențial ucenic, Mântuitorul îi oferă o oportunitate unică în viață: îi oferă tânărului eliberarea de cele lumești și îl invită la desăvârșire. Golul simțit de tânăr, lipsa împlinirii care inițiază dialogul, este de fapt, lipsa de Dumnezeu. Înainte de a chema, Dumnezeu nu caută statutul social sau bogățiile cuiva, ci cheamă în deplină libertate, fără vreo opreliște, fără vreo discriminare.
Cu toții avem anumite legături pământești și rezistențe în suflet, ca și tânărul din Evanghelie. Acestea devin uneori bariere în calea urmării. Dumnezeu nu acceptă jumătăți de măsură. Dorește exclusivitatea sufletelor noastre, din iubire. Analizând, la finalul anului bisericesc, putem observa fiecare dintre noi că avem anumite limite în a renunța la tot pentru Totul Ceresc.
Răspunsul la chemarea urmării și convertirea, presupun alegeri existențiale. În încheierea meditației Cuvântului Evanghelic, Episcopul Cristian a îndemnat la recunoașterea nevredniciei noastre, la renunțarea la onoarea lumească. Din nevrednicia noastră să renunțăm la cele care nu sunt necesare mântuirii, în favoarea vestirii și a urmării. Iar atunci când răspundem chemării Mântuitorului, nesiguranța și golul sufletesc nu mai au sens, pentru că ceea ce oamenilor le este imposibil, este cu putință Domnului.
Biroul Arhieparhial de Presă
