De Lucetta Scaraffia
Ceva se schimbă în lume pe frontul avortului: în Spania guvernul a decis să-l permită numai în caz de violenţă sau de grave malformaţii, în timp ce în Statele Unite peste douăzeci de state restrâng posibilităţile de a pune capăt unei sarcini şi la Cameră a fost votată o normă care interzice avortul după douăzeci de săptămâni. Şi în urmă cu puţine zile marşul pentru viaţă care s-a ţinut în capitală a văzut defilând, în pofida frigului polar, atâţia tineri.
Aşa cum a notat "The Washington Post", noua mişcare antiavort - împotriva oricărei previziuni - cucereşte tot mai mulţi tineri. Sunt tineri care încă nu erau născuţi în momentul marilor bătălii din anii Şaizeci şi gândesc liber, fără să fie influenţaţi de acel val ideologic care atunci a făcut din întreruperea sarcinii o problemă de drepturi, un pas fundamental al emancipării feminine. În timp ce tinerii americani descoperă dreptul la viaţă şi se pasionează de el, în Franţa guvernul propune o lărgire a posibilităţii de avort, făcând alegerea lipsită de orice obligaţie morală: de fapt, a fost eliminată orice referinţă care să o lege de un context dramatic, de o condiţie de "extremă greutate a femeii". Şi cu privire la această modificare - mai mult formală, pentru deja de mulţi ani această clauză nu mai era respectată - s-a redeschis bătălia: şi aici, pentru avort adulţi şi bătrâni, în timp ce mulţi tineri se declară contrari.
Aceste conflicte depăşesc tradiţionala opoziţie politică între dreapta şi stânga, devenind ciocniri între generaţii. În afară de asta, vechii susţinători ai avortului nu vor să admită că legalizarea a fost un fiasco faţă de înseşi obiectivele lor: de fapt, apărând "dreptul de avort" au promis că legalizarea, însoţită de o campanie anticoncepţională insistentă, de fapt aveau să reteze recurgerea la această practică. Nu s-a întâmplat nimic de acest fel. Dimpotrivă, astăzi se calculează că în Franţa o femeie din trei a avortat cel puţin o dată, în timp ce transformarea lingvistică - prin folosirea expresiei "întrerupere voluntară de sarcină", adică tentativa de a face din avort o intervenţie medicală ca altele - a reuşit numai să-l ungă cu o uşurătate superficială.
Însă problema cea mai gravă pe care a deschis-o legalizarea avortului - şi pe care nimeni nu vrea s-o trateze - este conflictul său cu drepturile umane, aşa cum aminteşte Papa Francisc în Evangelii gaudium: "Această apărare a vieţii care trebuie să se nască este intim legată de apărarea oricărui drept uman. Presupune convingerea că o fiinţă umană este mereu sacră şi inviolabilă, în orice situaţie şi în orice fază a dezvoltării sale. Este un scop în sine însuşi şi niciodată un mijloc pentru a rezolva alte dificultăţi. Dacă dispare această convingere, nu rămân fundamente solide şi permanente pentru apărarea drepturilor umane, care ar fi mereu supuse avantajelor contingente ale celor puternici aflaţi la rând".
Cu legalizarea avortului, aşa cum a scris sociologul francez Luc Boltanski, după două mii de ani s-a pus din nou problema despre definiţia fiinţei umane, cu respectiva criză a acelei idei care se află în spatele Declaraţiei Drepturilor Omului din 1948. Intrarea năvalnică a avortului în sfera legalităţi redeschide, de fapt, o diferenţă între "fiinţele umane ale cărnii" şi "fiinţele umane confirmate de cuvânt"; numai acestora din urmă le este permis să trăiască, în timp ce primele se află în condiţia care odinioară era a sclavilor: adică sunt "o umanitate neconfirmată". Boltanski, care raţionează în afara pasiunilor ideologice şi religioase, conclude că "condiţia fătului este condiţia umană". Aşadar este posibil - şi de dorit - ca, punând în discuţie avortul, redeschiderea dezbaterii despre definiţia şi demnitatea oricărei fiinţe umane să reaprindă interesul şi ascultarea faţă de poziţia Bisericii, considerată până acum câtva timp în urmă învechită şi conservatoare.
(După L`Osservatore romano, 29 ianuarie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Sursa:ercis.ro
