De Federico Piana
Pacea europeană în pericol, popoarele în căutare obositoare a unei identităţi proprii şterse de o schimbare rapidă de civilizaţie, naşterea unui nou egoism în toate ţările de pe continent, ideea despre rădăcinile creştine care trebuie reactualizată cu un cuvânt de profeţie. În ziua în care se face comemorarea liturgică a sfântului Benedict, patron al Europei, cardinalul Jean-Claude Hollerich, arhiepiscop de Luxemburg şi preşedinte al COMECE, Comisia Conferinţelor Episcopale din Uniunea Europeană, nu se dă înapoi şi acceptă să afirme că mesajul monahului-sfânt - care "a contribuit să ducă progresul creştin la popoarele răspândite din Mediterana până în Scandinavia, din Irlanda până în câmpiile din Polonia", cum a amintit Paul al VI-lea în scrisoarea sa apostolică Pacis Nuntius din 1964 - poate fi şi astăzi un ajutor valoros pentru a ieşi dintr-o criză devenită de acum endemică. Şi pe care actuala pandemie doar a evidenţiat-o cu preocupare dureroasă.
Eminenţă, astăzi Europa este mai mult ca oricând în căutarea unei identităţi proprii: mesajul sfântului Benedict mai poate fi util pentru construirea unei comunităţi de popoare mai bună?
Întrebarea dumneavoastră este foarte importantă. Este adevărată: Europa caută o nouă identitate. Ne aflăm într-un timp de mare schimbare a civilizaţiei şi oamenilor le este frică. Sfântul Benedict ne arată că adevărata identitate va putea să fie găsită dacă noi vom fi deschişi la chemarea lui Dumnezeu. Dumnezeu care ne cheamă în fiecare zi, în fiecare moment al existenţei noastre. Şi sfântul Benedict a acceptat toate acestea: a făcut ceva nou în Europa. Aşadar, n-a fost tradiţionalist. A realizat o interpretare a Sfintei Scripturi urmându-i pe călugării din Egipt şi astfel a reuşit să dea o identitate proprie Europei: o identitate creştină.
Mesajul sfântului Benedict poate să fie inspiraţie, ajutor, şi pentru întărirea unei colaborări între societatea civilă şi comunitatea eclezială pentru a obţine obiectivul unei Europe mai drepte, egale şi sustenabile, aşa cum aţi cerut recent Consiliului Uniunii Europene?
Şi acest lucru cred că este foarte adevărat. Sfântul Benedict a creat o societate dreaptă, societatea benedictinilor era o cetate dreaptă. Şi noi, după Conciliul Vatican II, ştim că laicatul este centrul reformei Bisericii, centrul celor care sunt chemaţi cu adevărat. Aşadar, ca şi sfântul Benedict, şi noi trebuie să lucrăm pentru o societate mai dreaptă. Europa va fi creştină dacă va regăsi importanţa dreptăţii, a egalităţii, a sustenabilităţii. Noi trebuie să fim drepţi şi faţă de noile generaţii. Avem nevoie de o justiţie inter-generaţională: trebuie să lăsăm tinerilor un pământ în care să poată locui, trăi, să fie fericiţi şi să găsească sensul vieţii lor. Aceasta este o adevărată chemare la dreptate şi consider că persoane ca sfântul Benedict sunt o inspiraţie profundă.
Sfântul Benedict a fost nu numai mesager de pace şi maestru de civilizaţie ci şi "crainic al religiei lui Cristos şi întemeietor al vieţii monastice în Occident", aşa cum a amintit Paul al VI-lea. Rădăcinile creştine ale Europei mai sunt o valoare de afirmat şi de revendicat?
Cred că rădăcinile creştine ale Europei există şi este uşor, pentru oricine are un simţ al istoriei, să vadă că Europa este bazată pe creştinism. Însă în acelaşi timp cred că noi relatăm mereu despre importanţa rădăcinilor creştine fără a adăuga un cuvânt de profeţie care să deschidă spre viitor. Comunicarea noastră devine un pic apăsătoare, o repetiţie. Şi oamenii nu ni se mai adresează pentru a avea interpretări din trecut ci ne privesc pentru a deschide viitorul. Aşadar, repet: rădăcinile creştine există şi uneori trebuie să vorbim despre ele. Însă pentru a ne deschide spre viitor, pentru a simţi chemarea lui Dumnezeu, astăzi. Deoarece Dumnezeu continuă să ne cheme, să ne interpeleze.
Din regula sfântului Benedict transpare un respect profund faţă de demnitatea fiecărei fiinţe umane: un aspect pe care diferite ţări europene par să-l fi uitat faţă de migranţi. Cum se poate redescoperi şi actualiza această regulă a monahului-sfânt?
Acest lucru este foarte important! Mai ales în perioada pandemiei pe care o trăim, Europa a devenit un pic mai săracă, nesigură şi s-a născut un nou egoism. Noi nu vrem să vedem situaţia teribilă în care se află migranţii. Tot ceea ce s-a întâmplat în jurul Maltei şi Italiei în aceste ultime zile este un semn. Dacă nava Uniunii Europene nu salvează oamenii care sunt pe mare, dacă noi îi trimitem înapoi în Libia pe acei migranţi deşi cunoaştem condiţiile care există în ţara aceea, atunci pierdem inima Europei, atunci a vorbi despre rădăcinile creştine ale Europei devine o minciună. Noi nu putem să fim creştini fără să-i avem în inimă pe oamenii care au nevoie de ajutor. Sfântul Benedict, probabil fără să ştie, a creat primul sistem social european: oamenii care nu aveau copii se adresau mănăstirilor sale care asigurau hrană şi găzduire. Iată, trebuie să regăsim acest simţ social care trebuie să devină cu adevărat global.
Viaţa monastică gândită şi voită de sfântul Benedict este impregnată de cucerirea şi de ţinuta păcii. După părerea dumneavoastră, actualmente, în Europa pacea este în criză sau urmează să fie ameninţată?
Pacea, politic, este în criză în Europa. Dacă Uniunea Europeană devine mai slabă - şi ştim că există populismul care vrea să slăbească Europa - atunci pacea va fi ameninţată. Însă este în pericol şi pacea inimii. Aseară, am vorbit cu mulţi tineri. Am voit să aud ceea ce aveau de spus. Nu erau, îndeosebi, tineri creştini care merg la liturghie ci tineri normali, de astăzi: am observat că nu mai au pacea inimii. Cred că trebuie să se proclame evanghelia tuturor acestor oameni fără pace şi să se arate, cu comunităţile noastre creştine, că pacea este posibilă dar este numai un dar al lui Dumnezeu. Noi trebuie să pregătim terenul pentru pacea pe care însă numai el o poate da.
(După Vatican News, 11 iulie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
