În 17 iunie 1990, PS George Guțiu a fost consacrat Arhiereu, prin punerea mâinilor Mitropolitului Dr. Alexandru Todea, asistat de Episcopii Vasile Hossu de Oradea şi Lucian Mureşan al Maramureşului.
IPS George Guțiu s-a născut la 30 martie 1924, în satul Vaidei, comuna Ogra, judeţul Mureş.
A urmat în satul natal cinci clase elementare şi apoi patru gimnaziale la Liceul „Papiu llarian”, din Târgu Mureş. Intervenind ocupaţia hortystă a Transilvaniei de Nord, ultimele patru clase de liceu le-a urmat, între anii 1940-1944, la Liceul „Titu Maiorescu” din Aiud.
Promovând examenul de bacalaureat, a fost primit în clerul tânăr al Arhidiecezei de Alba Iulia şi Făgăraş şi student în anul I la Academia de Teologie Română Unită „Sfânta Treime” din Blaj. După absolvirea celor patru ani de studii teologice, în iunie 1948, a promovat şi examenul de licenţă, la care se supuneau doar vârfurile clericilor absolvenţi, majoritatea rezumându-se la titlul ce-l acorda promovarea examenelor obligatorii de „absolvent de teologie” sau „teolog absolvent”, suficient pentru a deveni preot de enorie.
Licenţa acorda dreptul de a deveni profesor de religie în învăţământul mediu şi era titlu superior ce se putea obţine în învăţământul teologic geco-catolic din ţară. Am arătat mai sus, licenţa în Teologie o acorda doar Academia de Teologie Română Unită din Blaj. Celelalte academii teologice din ţară eliberau un simplu certificat de absolvire, numit „Absolutoriu”.
Când mulţi dintre cei din generaţia sa au ales o cale de viaţă comodă, străină de chemarea de care au fost învredniciţi, tânărul George Guţiu, deşi abia se publicase Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948, de trecere a Bisericii Române Unite în ilegalitate, a cerut şi, la 8 decembrie acelaşi an (1948), a fost hirotonot preot de către Arhiepiscopul şi Mitropolitul romano-catolic al Bucureştilor, Alexandru Cisar, Episcopii greco-catolici fiind arestaţi toţi încă de la sfârşitul lunii octombrie şi încarceraţi la Dragoslavele, în vila de vară a Patriarhului ortodox, transformată în lagăr de concentrare. A rămas în continuare încadrat în clerul Arhidiecezei române unite de Alba Iulia şi Făgăraş.
După hirotonire a ajutat Ordinarius-ul arhidiecezan, mai întâi Pr. George Dănilă, fostul său rector la Academia de Teologie şi apoi Dr. Alexandru Todea, protopopul Reghinului – devenit din noiembrie 1950 Episcop – la reorganizarea după pseudo „revenirea” la Ortodoxie a Arhiepiscopiei Blajului şi pregătirea ei pentru trecerea prin prigoană. În acest timp a cercetat Arhidieceza şi a cules date din parohii şi protopopiate, despre preoţii, călugării, călugăriţele şi credincioşii rămaşi pe baricada rezistenţei, netrecuţi la Ortodoxie, şi despre cei întemniţaţi, reuşind să comunice aceste date Sfântului Scaun, Papei Pius al XII-lea.
În aceeaşi perioadă, de libertate, a fost şi îndrumătorul spiritual al Congregaţiei de surori- călugăriţe din Blaj, până la ridicarea acestora şi fixarea lor la Obreja, în fosta mănăstire baziliană de acolo. Pr. Guţiu a scăpat îmbrăcat într-un halat alb, prin grădina Institutului Recunoştinţei. Era în anul 1949. La 30 ianuarie 1951 a fost arestat la Reghin şi anchetat la Ministerul de Interne din Bucureşti, până la 15 februarie 1952, când, trimis în judecată, a fost condamnat de către Tribunalul Militar, sectia a II-a Bucureşti, prin sentinţa nr. 104 din 20 februarie 1952, la muncă silnică pe viaţă. Detenţia a executat-o în închisorile cu cel mai greu regim din ţară: Jilava, Aiud, Piteşti, Dej şi Gherla. A fost eliberat la 4 august 1964, în virtutea Decretului de graţiere a tuturor deţinuţilor politici, emis de regimul comunist la aniversarea a 20 de ani de la eliberarea de sub fascism.
După eliberare s-a aşezat la Târnăveni, unde la început a fost angajat ca muncitor la Înterprinderea de Gospodărire Comunală şi Locativă. Comportarea excepţională la locul de muncă i-a determinat pe superiori săi să ceară recunoaşterea studiilor lui teologice ca studii superioare şi, astfel, a fost promovat economist şi avansat mai târziu economist principal, calitate din care a fost pensionat în 1986, la împlinirea vârstei de 62 de ani, de la aceeaşi întreprindere.
În activitatea bisericească s-a distins în mod deosebit în calitate de colaborator al Mitropolitului Dr. Alexandru Todea, lucrând un timp în calitate de Vicar general arhidiecezan, numit de Înaltpreasfinţia Sa.
La 3 martie 1990 a fost numit de Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea Episcop titular al Eparhiei de Cluj-Gherla, iar la 17 iunie 1990 a fost consacrat Arhiereu, prin punerea mâinilor Mitropolitului Dr. Alexandru Todea, asistat de Episcopii sufragani, Vasile Hossu de Oradea şi Lucian Mureşan al Maramureşului. Hirotonirea a avut loc în cadrul unei Liturghii arhiereşti festive, celebrată pe Stadionul Municipal din Cluj, în prezenţa a peste 15 mii de participanţi, dintre care sute de preoţi îmbrăcaţi în odăjdii, călugări, călugăriţe. Odată cu consacrarea, Mitropolitul i-a trecut noului consacrat puterea ordinară de jurisdicţie, cu toate drepturile şi îndatoririle ei, deţinută până atunci provizoriu de Înaltpreasfinţia Sa. Ca şi în Eparhiile de Oradea şi Maramureş, nici la Cluj nu a avut loc instalarea canonică a Episcopului în Catedrala eparhială, aceasta fiind ocupată în acel moment de către Biserica Ortodoxă Română.
Sfântul Părinte Ioan-Paul al II-lea i-a acordat PS George Guțiu, în anul 1994, titlul de arhiepiscop ad personam. În anul 1999, IPS George Guțiu a cerut Papei Ioan-Paul al II-lea să fie pensionat. Suveranul Pontif a acceptat acest lucru abia în anul 2002. IPS George Guțiu a continuat să rămână, până la moartea sa, survenită în 8 mai 2011, un reper al Bisericii Greco-Catolice.
(din lucrarea Catolicism şi ortodoxie românească)
