”Cărarea Fericirilor evanghelice este un drum pascal care conduce de la o trăire după cele lumești la o trăire după Dumnezeu, de la o existență călăuzită de trup, adică de egoism, la una călăuzită de Spirit”. Cu această reflecție, papa Francisc a prezentat la audiența generală de miercuri, 29 aprilie a.c., ultima cateheză despre Fericirile evanghelice: ”Fericiți cei persecutați pentru dreptate, pentru că a lor este împărăția cerurilor” (Matei 5,10).
Respectând restricțiile impuse de pandemia de Covid-19, audiența generală s-a desfășurată și de această dată în biblioteca Palatului Apostolic, pontiful fiind însoțit de un grup restrâns de prelați, cu ajutorul cărora a transmis saluturile în diferite limbi.
După întreruperea de săptămâna trecută a seriei de cateheze despre Fericirile Evangheliei, când a făcut o pledoarie pentru viziunea creștină asupra ecologiei cu ocazia Zilei Internaționale a Pământului, papa a reluat și a încheiat astăzi învățătura despre cuvintele prin care Isus începe amplul discurs al Predicii de pe munte (Matei 5-7).
Ultima Fericire evanghelică, a notat papa la cateheză, ”vestește aceeași fericire a celei dintâi împărăția cerurilor este a celor persecutați, ca și a celor săraci în spirit; înțelegem în acest fel că am ajuns la sfârșitul unui parcurs unitar, depănat în anunțurile precedente”.
Papa Francisc: «Sărăcia în spirit, plânsul, blândețea, setea de sfințenie, milostivirea, purificare inimii și faptele de pace pot conduce la persecuție din cauza lui Cristos, dar această persecuție, la sfârșit, este cauză de bucurie și de mare recompensă în ceruri. Cărarea Fericirilor este un drum pascal care conduce de la o viață după lume la una după Dumnezeu, de la o existență călăuzită de trup, adică de egoism, la una călăuzită de Spirit».
”Lumea, cu idolii ei, cu prioritățile și compromisurile ei”, a remarcat papa la cateheză, ”nu poate să aprobe acest fel de existență”. Așa numitele «structuri de păcat», după cum le numea Sfântul Ioan Paul al II-lea, sunt rezultatul mentalității umane, dar atât de străine de Spiritul adevărului pe care lumea nu-L poate primi (cf. Ioan 14,17). Aceste structuri, a reluat papa Francisc, ”nu pot decât să respingă sărăcia sau blândețea sau curăția și declară viața după Evanghelie drept o eroare și o problemă, deci, o realitate de împins la margine. Așa gândește lumea: aceștia sunt idealiști sau fanatici”.
Papa Francisc: «Dacă lumea trăiește în funcție de bani, oricine dovedește că viața se poate împlini în dăruire și renunțare devine un deranj pentru sistemul lăcomiei. Acest cuvânt, deranj, este unul cheie, pentru că simpla mărturie creștină, care face atât de mult bine pentru atât de mulți oameni pentru că o urmează, îi deranjează pe cei care au o mentalitate lumească. O percep ca pe un reproș. Când apare sfințenia și iese la vedere viața fiilor lui Dumnezeu, în acea frumusețe există ceva incomod care cheamă la o luare de poziție: ori te lași pus în discuție și te deschizi binelui, ori refuzi lumina aceea și îți împietrești inima, chiar până la împotrivire și înverșunare (cf. Înțelepciune 2,14-15)».
”Este curios și atrage atenția”, a spus în continuare Sfântul Părinte, faptul că ”în persecuțiile martirilor se vede o creștere a ostilității până la înverșunare. E îndeajuns a vedea prigoanele din secolul trecut ale dictaturilor europene: cum se ajunge la înverșunare împotriva creștinilor, împotriva mărturiei creștine și împotriva eroismului creștinilor”.
Pe de altă parte, acest fapt ”arată că drama persecuției este și spațiul eliberării de supunerea față de succes, de gloria deșartă și de compromisurile lumii. De ce anume se bucură cel respins de lume din cauza lui Cristos? Se bucură că a găsit ceva care valorează mai mult decât lumea întreagă. Într-adevăr, «ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă își pierde sufletul?» (Marcu 8,36)”.
În timpurile noastre, a evidențiat papa la cateheză, ”este dureros să amintim că există mulți creștini care îndură persecuții în diferite regiuni ale lumii și trebuie să sperăm și să ne rugăm ca chinurile lor să fie oprite cât mai curând. Sunt foarte mulți: martirii de astăzi sunt mai numeroși decât martirii din primele secole. Să ne exprimăm apropierea față de acești frați și surori: suntem un singur trup, iar acești creștini sunt mădularele însângerate ale Trupului lui Cristos, care este Biserica”.
În fine, papa a atras atenția asupra unei tendințe, frecventă și periculoasă în același timp, care se poate observa în rândul creștinilor: înclinația de a înțelege această fericire ”în cheie victimistă și de auto-compătimire”.
Papa Francisc: «Nu întotdeauna disprețul oamenilor este sinonim cu persecuția: chiar puțin mai departe, Isus spune despre creștini că ei sunt ”sarea pământului” și pune în gardă cu privire la pericolul de ”a pierde gustul”, altfel sarea ”nu mai este bună de nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni” (Matei 5,13). Așadar, există un dispreț care este din vina noastră, atunci când pierdem gustul lui Cristos și al Evangheliei».
”E necesar să fim credincioși cărării umile a Fericirilor, pentru că acest fapt ne face să fim ai lui Cristos și nu ai lumii”, a încheiat Sfântul Părinte. ”Excluderea și persecuția, dacă Dumnezeu ne acordă harul, ne fac să fim asemnători cu Cristos cel răstignit și, devenind părtași la pătimirea sa, sunt manifestarea vieții celei noi. Această viață este însăși viața lui Cristos, care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire a fost disprețuit și respins de oameni (cf. Isaia 53,3; Fapte 8,30-35). Primirea Spiritului său ne poate duce să avem în inimă o iubire atât de mare încât să ne dăm viața pentru lume fără a face compromisuri cu înșelăciunile ei și acceptându-i respingerea”.
La salutul în limba italiană, papa Francisc, după cum făcuse la Sf. Liturghie a zilei, a amintit actualitatea exemplului Sfintei Ecaterina de Siena, patroană a Italiei și co-patroană a Europei:
Papa Francisc: «Această figură mare de femeie și-a alimentat din comuniunea cu Isus curajul acțiunii și speranța inepuizabilă care a susținut-o în ceasurile cele mai grele, chiar și atunci când totul părea pierdut, și i-a permis să aibă o influență asupra celorlalți, inclusiv la cele mai înalte niveluri civile și bisericești, cu tăria credinței sale. Exemplul ei să ne ajute pe fiecare să știm să unim, cu coerență creștină, o intensă iubire față de Biserică și o solicitidune eficace în favoarea comunității civile, mai ales în acest timp de încercare. Îi cer Sfintei Ecaterina să ocrotească Italia în timpul acestei pandemii și să ocrotească Europa, pentru că este patroană a Europei, să ocrotească întreaga Europă, ca să rămână unită».
În fine, papa a adresat un cuvânt special tinerilor, bolnavilor, bătrânilor și soților recent căsătoriți. ”Îi îndemn pe toți”, a spus papa Francisc, ”să fie mărturisitori ai lui Cristos cel înviat, care arată discipolilor rănile de acum glorioase ale Pătimirii sale”.
Primiți acum binecuvântarea apostolică a papei Francisc, invocată la încheierea audienței generale de miercuri, 29 aprilie 2020, în biblioteca Palatului Apostolic, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
