Azi, 11 aprilie 2020, de la ora 18 (ora României), Sâmbăta Mare în ritul latin al Bisericii Catolice, în mod cu totul excepţional, Giulgiul Mântuitorului va fi expus în Domul din Torino. Sfânta Pânză va fi expusă spre venerare în timpul slujbei difuzată prin intermediul canalelor de televiziune și pe rețelele de socializare pentru a putea fi privită şi venerată de credincioşii din întreaga lume, anunță Excelența Sa Cesare Nosiglia, arhiepiscopul de Torino.
URMĂRIȚI LIVE, de la ora 18.00:
Când a făcut anunțul, arhiepiscopul Nosiglia a spus că acest timp de contemplare va pune Sfântul Giulgiu la dispoziția credincioșilor din întreaga lume, amintindu-ne de patima și moartea Domnului, dar va deschide și inimile multora, permițăndu-le să creadă în învierea lui.
”În această perioadă de suferință și izolare, cu toții trebuie să ne simțim atinși de lumina învierii care ne vindecă rănile, fizice și spirituale. Cu toții trecem printr-o situație care ne poate destabiliza, pe care nu am anticipat-o. Ne-am pierdut certitudinile, punctele de referință. Mulți suntem bolnavi, în trup, în suflet, unii în amândouă. Giulgiul ne ajută să găsim ceva solid de care să ne prindem, ca un colac de salvare în marea furtunoasă. Este mantia lui Isus, pe care femeia bolnavă voia să o atingă pentru a fi vindecată.
Citiți și: Evangheliile și Giulgiul, o coincidență extraordinară
În Giulgiu vedem într-o singură imagine toate stările Căii Crucii: urmele flagelării, încununarea de spini și bătăile care urmează sentinței la moarte; rănile genunchilor, cauzate de căderi; urmele de pe umerii de la purtarea crucii. Ne putem imagina chinul Mamei și emoția femeilor evlavioase, văzând chinurile atroce la care a fost supus Isus. Putem înțelege tradiția care transmite gestul delicat al unei femei, Veronica, care șterge fața lui Isus: tocmai giulgiul, o imagine inexplicabilă pe o pânză, a inspirat acest episod. Putem să vedem redeschiderea rănilor înfiorătoare, când lui Isus îi este îndepărtată tunica; rănile de la încheieturi și picioare, o urmă evidentă a răstignirii; semnul morții, în marea rană a coastei sale din care a curs sânge și apă. În cele din urmă, depunerea și înmormântarea în pânza albă procurată de Iosif din Arimatea.
Citește și: Învierea Domnului confirmată de Giulgiul din Torino
Avem nevoie de fizicitatea acelor răni, care îl fac pe Isus atât de aproape de noi, oferindu-ne speranța - care devine certitudine - că nu se termină totul cu moartea. „Dragostea este mai puternică”, a spus episcopul Nosiglia.
”Pe Giulgiu nu vedem numai rănile Domnului. Vedem imaginea corpului său, imprimat într-un mod misterios printr-un fenomen care a îngălbenit pânza ca lumina. Restul de cruste de sânge, parțial redizolvate, atestă un timp de contact de aproximativ 36-40 de ore. Orele petrecute din Vinerea Mare, Sâmbăta Sfântă, până în zorii Paștilor. Nu mai mult. Corpul respectiv nu a rămas în mormânt, nu există semne de putrefacție.
Într-o perioadă în care simțim mai puternic frica de moarte, înveșmântată în riscul de contagiune, de care ne temem, în boala celor care se luptă în spital, care îi smulge pe mulți oameni dragi de lângă noi, Giulgiul ne înfășoară cu căldura iubirii a Celui care și-a dat viața pentru noi.”
Citește și: Omul din Giulgiu reconstruit în 3D
Arhiepiscopul Nosiglia ne amintește cu tărie: „Da, dragostea cu care Isus și-a oferit viața pentru noi și pe care o sărbătorim în timpul Săptămânii Mari este mai puternică decât orice suferință, orice boală, orice contagiune, orice proces și descurajare. Nimeni și nimic nu ne poate separa niciodată de această iubire, pentru că ne este credincios pentru totdeauna și ne unește cu El printr-o legătură neîntreruptă. Da, Giulgiul o repetă mereu în inima noastră: iubirea este mai puternică ".
Viziunea asupra Giulgiului din Sâmbăta Sfântă ne va mângâia inimile care se confruntă cu postul de Euharistie. Când vom putea reveni să-l primim, va fi cu o nouă conștientizare, după ce am suferit distanțarea de Trupul Domnului. Trup pe care ochii noștri îl văd imprimat pe Giulgiul, picurând sânge din rănile sale, pentru care suntem cu toții responsabili. Dar ochii închiși ai Feței, senini printre atâtea chinuri, ne vorbesc despre mila lui Dumnezeu, care nu vrea să privească păcatele noastre.
Dragostea pe care ne-o arată Giulgiul ne susține în a crede că, în final, lumina va depăși întunericul descurajării și al temerilor, iar viața va învinge moartea și orice alt rău care afectează omenirea.
Prin urmare, în fața Giulgiului, contemplând acel corp, acel sânge, acea Față, putem simți marele confort al acestei certitudini: iubirea este mai puternică.”
Traducere: ACC
