Iubiți frați creștini,
Orice început de an ne cheamă la aducerea aminte a binecuvântărilor Domnului pentru răstimpul care s-a încheiat, dar și la rugăciune pentru ca trecerea noastră prin această lume să fie aducătoare de speranță. Îndeosebi, luna ianuarie vine să ne trezească în conștiințe dorul Domnului nostru Isus Cristos „ca toți să fie una” (In 17,21). Și în anul în curs 2020, întreaga creștinătate se reunește în Săptămâna de Rugăciune implorând de la Dumnezeu Atotținătorul darul păcii și al unității.
La Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie îi cerem Domnului să îi sfințească „pe cei ce iubesc podoaba Casei Sale”. Casa Domnului, Biserica, este Una, precum Unul este și Stăpânul Casei. De aceea creștinii încep Anul Nou cerând Marelui Păstor harul unirii tuturor ucenicilor, pentru care El însuși s-a rugat Tatălui Celui din ceruri.
Medităm în aceste zile binecuvântate la ceea ce ne învață Faptele Apostolilor despre ținutul Maltei: „locuitorii ei ne arătau o deosebită omenie” (28,2). Spiritul de omenie și de primire a celui străin îi caracterizează de două milenii pe cei care îl recunosc și îl adoră pe Isus ca Mesia Cel așteptat, precum ne învață Sfântul Petru în prima sa scrisoare: “ Fiţi, între voi, iubitori de străini” (4,9), fiindcă „Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună” (2Cor. 9,7). În Epistola către Evrei regăsim același îndemn: „Primirea de oaspeţi să n-o uitaţi căci prin aceasta unii, fără ca să ştie, au primit în gazdă, îngeri” (Evr 13,2). Primirea omenoasă a aproapelui este așadar un rod al trăirii cu Dumnezeu în casa Preasfintei Treimi.
Întruparea Fiului lui Dumnezeu ne arată că adevărata natură umană este cea asumată de El: „întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat” (Evr 4,15). Dacă păcatul ne dezumanizează, ne îndepărtează de chemarea noastră de a fi icoane a lui Dumnezeu, plămădiți de mâna Creatorului, omenia este în schimb un „termometru” al vieții noastre de credință. Este greu să cuantificăm cât de mult credem în Dumnezeu, dar faptele noastre o vădesc: “credinţa dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi” (Iac 2,17). Așa cum amintește Tertulian, păgânii erau uimiți când îi întâlneau pe creștinii primelor secole și rosteau: “Iată cât de mult se iubesc, fiind gata să își de viața unii pentru ceilalți” (Apologeticum, XXXIX,7).
Isus Cristos a venit să ne învețe că doar bunătatea este profund umană, nu răutatea, violenţa, egoismul sau neînţelegerile: „Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt” (Lc 6,35). Isus este Omul cel adevărat, iar noi cu cât suntem mai primitori unii cu ceilalți, cu atât suntem mai aproape de Învățătorul nostru, Cel care ne spune că adevărata noastră chemare este aceea de a fi ca El: buni și fără de păcat.
Dumnezeu binecuvântează „cununa anului bunătății Sale” (Ps 64,12) în viețile celor care Îl iubesc. Motiv pentru care, în aceste zile în care cerem Domnului cu stăruință darul unității, ne amintim plini de recunoștință de cuvintele rostite de Sfântul Părinte Papa Francisc pe 2 iunie 2019 la Blaj pe Câmpia Libertății: „Să fiți mărturisitori ai libertății și ai milostivirii, făcând să aibă întâietate fraternitatea și dialogul asupra diviziunilor, punând accent pe fraternitatea de sânge care își găsește originea în perioada de suferință în care creștinii, divizați de-a lungul istoriei, s-au descoperit a fi mai apropiați și mai solidari”.
Învățând sensul adevăratului „ecumenism al sângelui” din exemplul și din tăria martirilor greco-catolici uciși din ură pentru credință, invocăm de la Stăpânul și Domnul nostru darul unirii între creștini. Binecuvântăm prezenta lucrare și pe cei care au ostenit pentru realizarea acesteia, cerând Proniei cerești să ne înnoiască conștiințele spre a ne bucura în curând de unitatea deplină în Cristos Domnul nostru.
+ Lucian Cardinal Mureşan
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
