De Philip Kosloski
Cuvântul „Noel” a fost inițial un strigăt de bucurie în cele opt zile înainte de Crăciunului.
În țările vorbitoare de limbă engleză, un colind de Crăciun obișnuit este „The First Noel”. Este cântat în multe biserici și este difuzat la radio frecvent în această perioadă a anului. Cuvântul are o istorie bogată și datează de sute de ani.
În primul rând, Dicționarul Merriam-Webster explică: „Poate fi urmărit până la cuvântul latin natalis, care poate însemna „ziua de naștere” ca substantiv sau „sau legat de naștere” ca adjectiv. (Adjectivul englez natal are același sens și este, de asemenea, o descendență a natalis)".
În acest fel, „noel” este conectat de Nașterea lui Isus și, de aceea, în franceză, tradiționalul salut de Crăciun este „Joyeux Noel!”
În același timp, cuvântul a fost folosit și liturgic în zilele premergătoare Crăciunului pentru a semnala sărbătoarea viitoare, potrivit unui articol tipărit în 1907 în The American Ecclesiastical Review:
”Cuvântul „Noël” a fost în trecut un strigăt de bucurie și a fost cântat la Angers [Franța], în cele opt zile anterioare Crăciunului, de cincisprezece ori la încheierea Laudelor, și astfel a ajuns să fie folosit în alte sezoane de bucurie. Se spune că este o abreviere a lui Emmanuel.”
Noel este atât o rugăciune, cât și un salut în timpul Adventului și al Crăciunului. Ne amintește de bucuria Crăciunului și anunță sărbătoarea viitoare a Nașterii lui Isus Cristos.
Traducerea: Ioan - Ștefan Dumitraș
