La 4 decembrie 1902 trecea la cele veșnice Ioan Rațiu, greco-catolic, om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între 1892-1902.
S-a născut la 19 august 1828, la Turda. Este descendent al familiei Rațiu din Turda, veche familie greco-catolică.
Studiile primare le-a urmat la prima școală românească din Turda, înființată în anul 1785 în casele Bisericii Greco-Catolice din Turda Nouă. Școala purta titulatura de „Școala împărătească", fiind subvenționată de către Împăratul Iosif al II-lea și sprijinită de către Episcopul Ioan Bob.
Studiile medii le-a efectuat la Gimnaziul Greco-catolic din Blaj și la Liceul Piarist din Cluj, iar în 1847 a fost admis la seminariul teologic din Blaj, de unde episcopul Ioan Lemeni l-a trimis la seminariul central din Budapesta. În anul 1848 Ioan Rațiu a organizat o legiune împreună cu fratele său Partenie, verii săi primari Ioan Rațiu (Tribunul) și Nicolae Mureșan (martir pașoptist) și Alexandru Arpadi (martir pașoptist), al cărei comandant a fost căpitanul cezaro-crăiesc Gratze. Această legiune a fost implicată în mai multe lupte contra armatelor revoluționare maghiare, mai ales în iulie 1848, în lupta împotriva baronului Farkas Kemeny, colonel, militar de carieră, care a fost înfrânt și scos din Munții Apuseni.
După revoluție, în anul 1850, Ioan Rațiu a început studiul dreptului la Viena, de unde s-a întors în 1854 la Pesta, unde a urmat doctoratul in drept. A obținut titlul de doctor in drept in anul 1857 la Budapesta cu teza: Theses ex universa jurisprudentia et scientiis politicis.
A început avocatura la Budapesta, apoi a activat la Cluj, iar în 1860 s-a înscris în baroul Sibiu, unde și-a deschis propriul cabinet.
Este cunoscut ca fiind unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28 mai 1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din Transilvania. Prin acesta se contesta modul în care s-a instaurat dualismul austro-ungar, fără a se lua în seamă şi dorinţele românilor majoritari în Transilvania. Mișcarea memorandistă este recunoscută ca o acţiune naţională care a condus spre Marea Unire de la 1918.
